Anunţând Pat John

Luke 1

5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7 Dar nu aveau nici un copil pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10 şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12 Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16 Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-i întocmească Domnului un popor pregătit.” 18 Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19 Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” 21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22 Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23 Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24 După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi s-a ascuns cinci luni spunând: 25 „Aşa a făcut Domnul în ziua în care a privit spre mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”