1 Now concerning food offered to idols: we know that “all of us possess knowledge.” This “knowledge” puffs up, but love builds up.2 If anyone imagines that he knows something, he does not yet know as he ought to know.3 But if anyone loves God, he is known by God.4 Therefore, as to the eating of food offered to idols, we know that “an idol has no real existence,” and that “there is no God but one.”5 For although there may be so-called gods in heaven or on earth—as indeed there are many “gods” and many “lords”—6 yet for us there is one God, the Father, from whom are all things and for whom we exist, and one Lord, Jesus Christ, through whom are all things and through whom we exist.7 However, not all possess this knowledge. But some, through former association with idols, eat food as really offered to an idol, and their conscience, being weak, is defiled.8 Food will not commend us to God. We are no worse off if we do not eat, and no better off if we do.9 But take care that this right of yours does not somehow become a stumbling block to the weak.10 For if anyone sees you who have knowledge eating in an idol's temple, will he not be encouraged, if his conscience is weak, to eat food offered to idols?11 And so by your knowledge this weak person is destroyed, the brother for whom Christ died.12 Thus, sinning against your brothers and wounding their conscience when it is weak, you sin against Christ.13 Therefore, if food makes my brother stumble, I will never eat meat, lest I make my brother stumble.
Romans 14
1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă, fără să-i judecaţi părerile.2 Unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume.3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.4 Cine eşti tu să judeci pe slujitorul altuia? Pe stăpânul său îl priveşte dacă stă sau cade. Însă va sta, pentru că Domnul are putere să îl facă să stea.5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui.6 Cel ce ţine o zi, pentru Domnul o ţine, iar cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu.7 Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.9 Fiindcă pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să domnească şi peste morţi şi peste vii.10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.11 Fiindcă stă scris: Viu sunt Eu, spune Domnul, căci în faţa mea se va pleca orice genunchi şi orice limbă îl va lăuda pe Dumnezeu.12 Astfel, fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama la aceasta: să nu pui înaintea fratelui vreun prilej de poticnire sau de cădere.14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât pentru cel care crede că e ceva întinat; pentru acela este întinat.15 Dar dacă din cauza unei mâncări fratele tău se mâhneşte, atunci nu mai umbli potrivit iubirii. Să nu-l împingi la pierzare din cauza unei mâncări pe acela pentru care a murit Hristos.16 Aşadar, binele vostru să nu fie defăimat,17 fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.18 Iar cel ce îi slujeşte astfel lui Hristos îi este plăcut lui Dumnezeu şi este cinstit de oameni.19 De aceea, să căutăm ceea ce aduce pacea şi să ne încurajăm unul pe altul.20 Nu strica din cauza unei mâncări lucrarea lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău ca prin mâncare să împingi pe cineva la cădere.21 Este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte.22 Credinţa pe care o ai să o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se acuză pe sine în alegerile sale.23 Iar cel ce se îndoieşte şi totuşi mănâncă este condamnat, pentru că nu o face din credinţă. Iar tot ce nu este din credinţă este păcat.
