6 În noaptea aceea, pe când aştepta să fie dus la Irod, Petru dormea străjuit de doi soldaţi şi legat cu două lanţuri, iar închisoarea era păzită de gărzi.7 Şi iată că a apărut un înger al Domnului şi încăperea s-a umplut de lumină. Îngerul l-a trezit pe Petru lovindu-l în coastă şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Lanţurile i-au căzut de pe mâini,8 iar îngerul i-a spus: „Strânge-ţi brâul şi leagă-ţi sandalele!” şi el a făcut întocmai. Apoi i-a zis: „Pune-ţi haina pe tine şi urmează-mă!”9 El a ieşit şi l-a urmat şi nu ştia dacă ceea ce face îngerul este aievea. I se părea că are o vedenie.10 După ce au trecut de prima strajă şi de cea de a doua, au ajuns la poarta de fier care conduce spre cetate şi ea li s-a deschis singură: au ieşit şi au intrat pe o stradă. Deodată, îngerul a dispărut.11 Când şi-a venit în fire, Petru şi-a spus: „Înţeleg acum, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de tot ce aştepta neamul iudeilor.”12 Gândindu-se la ce s-a întâmplat, a plecat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.13 A bătut la poartă şi a venit o slujnică, pe nume Rode, să vadă cine e.14 Ea a recunoscut vocea lui Petru şi, de bucurie, în loc să-i deschidă poarta, a fugit să le spună tuturor că Petru e la poartă.15 Ei i-au răspuns: „Ai înnebunit!” Ea tot insista că este el, dar ceilalţi îi ziceau: „Este îngerul lui!”16 Petru însă rămăsese la poartă şi tot bătea. Când au deschis şi au văzut că este el, au rămas înmărmuriţi.17 Petru le-a făcut semn să tacă şi le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi le-a zis: „Daţi-le de ştire şi lui Iacov şi fraţilor!” şi ieşind, a plecat în altă parte.18 Când a venit dimineaţa, s-a făcut o mare agitaţie între soldaţi pentru că nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu Petru.19 Irod l-a căutat peste tot şi, pentru că nu l-a găsit, a judecat gărzile şi a poruncit să fie ucişi. Apoi a părăsit Iudeea şi a plecat să locuiască în Cezareea.
