1 După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim.2 La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.3 În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.5 Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani.6 Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?”7 Cel bolnav i-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.”8 Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!”9 Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi început să umble. Dar acea zi era o zi sâmbătă.10 Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.”11 El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!”12 L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?”13 Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc.14 După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”15 Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase.16 Din această cauză iudeii îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta.17 Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.”18 Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-l omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl său, făcându-se pe sine egal cu Dumnezeu.19 Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la sine, ci doar ce îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel.20 Căci Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi.21 Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea.22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci i-a dat Fiului întreaga judecată,23 ca toţi să-l cinstească pe Fiul după cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu îl cinsteşte pe Fiul, nu îl cinsteşte nici pe Tatăl care l-a trimis.24 Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care m-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi.26 Căci după cum Tatăl are viaţă în sine însuşi, la fel i-a dat şi Fiului să aibă viaţă în sine însuşi.27 Şi i-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului.28 Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte îi vor auzi glasul29 şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.30 Eu nu pot să fac nimic de la mine însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia mea, ci voia Celui ce m-a trimis.31 Dacă Eu dau mărturie pentru mine, mărturia mea nu este adevărată.32 Altul este Cel care dă mărturie pentru mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru mine este adevărată.33 Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.34 Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi.35 Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui.36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis.37 Tatăl care m-a trimis, El a dat mărturie pentru mine. Voi nici nu i-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu i l-aţi văzut,38 iar cuvântul lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-l credeţi pe Acela pe care l-a trimis.39 Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru mine40 şi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.41 Nu primesc slavă de la oameni,42 dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu.43 Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi.44 Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu?45 Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.46 Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, m-aţi fi crezut şi pe mine, fiindcă el a scris despre mine.47 Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele mele?”
John 8
12 Iisus a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii: cel care mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”13 Atunci fariseii i-au spus: „Tu dai mărturie despre tine însuţi, deci mărturia ta nu este adevărată.”14 Iisus le-a răspuns: „Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc. Însă voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde mă duc.15 Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii. Eu nu judec pe nimeni.16 Şi chiar dacă judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care m-a trimis.17 Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.18 Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi şi despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis.”19 I-au spus atunci: „Unde este Tatăl tău?” Iisus le-a răspuns: „Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu.”20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-i venise încă ceasul.21 Apoi le-a mai spus: „Eu plec, iar voi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”22 Deci iudeii ziceau: „Nu cumva îşi va lua viaţa, de spune: Unde mă duc Eu, voi nu puteţi veni?”23 Şi El le spunea: „Voi sunteţi de aici de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”25 Ei îi spuneau: „Tu cine eşti?” Iisus le-a zis: „Sunt ceea ce v-am zis de la început.26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi. Dar Cel care m-a trimis este adevărat şi Eu spun lumii ceea ce am auzit de la El.”27 Dar ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl.28 Iisus le-a spus deci: „Când îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci, precum m-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.29 Iar Cel care m-a trimis este cu mine, nu m-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna lucrurile care îi sunt plăcute.”30 Când a spus acestea, mulţi au crezut în El.31 Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.”33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum spui Tu: Veţi fi liberi?”34 Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: oricine păcătuieşte este rob al păcatului.35 Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă. Fiul însă rămâne pentru totdeauna.36 Aşadar, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi.37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam. Însă încercaţi să mă omorâţi, deoarece cuvântul meu nu-şi găseşte loc în voi.38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.”39 Ei i-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Iisus le-a spus: „Dacă sunteţi fiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam!40 Dar acum încercaţi să mă ucideţi pe mine, Cel care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: Avraam nu a făcut aşa.41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter. Avem un singur tată: pe Dumnezeu.”42 Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la mine însumi, ci El m-a trimis.43 De ce nu înţelegeţi spusele mele? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul meu.44 Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. De la început el a fost ucigaş de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, din ale lui spune, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii.45 Însă Eu spun adevărul, pe mine nu mă credeţi.46 Care dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul de ce nu mă credeţi?47 Cel care este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”48 Iudeii au răspuns: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că eşti posedat de diavol?”49 Iisus a răspuns: „Eu nu sunt posedat de diavol, ci îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi pe mine.50 Însă Eu nu caut slava mea. Are cine să o caute şi să judece.51 Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci!”52 Iudeii i-au zis: „Ştim acum că eşti posedat de diavol. Avraam a murit, profeţii la fel. Şi tu spui: Dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moartea în veci.53 Eşti oare Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine pretinzi că eşti?”54 Iisus a răspuns: „Dacă Eu mă slăvesc pe mine însumi, slava mea nu înseamnă nimic. Tatăl meu, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, El este cel care mă slăveşte.55 Voi nu l-aţi cunoscut, însă Eu îl cunosc. Şi dacă aş spune că nu îl cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă. Dar îl cunosc şi păzesc cuvântul lui.56 Avraam, părintele vostru, a tresăltat la gândul că va vedea ziua mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”57 Atunci iudeii i-au spus: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?”58 Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să fie Avraam, Eu sunt.”59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El, dar Iisus s-a ascuns şi a ieşit din Templu.
