1 Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd; înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea m-a părăsit.2 Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.3 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;