1 Corneliu, un bărbat din Cezareea, centurion în legiunea Italica,2 era un om credincios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El îi ajuta pe mulţi din popor şi se ruga mereu lui Dumnezeu.3 Într-o zi, pe la ora trei după-amiază, el a văzut clar, într-o viziune, cum un înger al lui Dumnezeu a intrat în casă şi l-a strigat „Corneliu!”4 El l-a privit înmărmurit şi, cuprins de teamă, i-a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au înălţat înaintea lui Dumnezeu şi El a luat aminte la ele.5 Trimite acum nişte bărbaţi în Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru.6 El stă în gazdă la Simon, tăbăcarul, care locuieşte lângă mare.”7 După ce îngerul care îi vorbise a plecat, Corneliu a chemat doi slujitori de-ai săi şi un ostaş cucernic, care era de mult sub ordinele sale,8 şi, după ce le-a povestit tot ce s-a întâmplat, i-a trimis la Iope.
