19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi ţesături fine şi petrecea în toate zilele cu strălucire.20 Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui21 şi ar fi dorit să se sature cu ce cădea de la masa celui bogat; ba şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat.23 Pe când era în sălaşul morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.24 L-a strigat şi i-a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaie.25 Dar Avraam i-a spus: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele. Acum însă el este mângâiat aici, iar tu te chinuieşti.26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi, s-a aşezat o mare prăpastie, pentru ca cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo la noi.27 Bogatul a spus atunci: Te rog, părinte, măcar trimite-l în casa tatălui meu,28 fiindcă am cinci fraţi. Să le dea mărturie despre acestea, ca nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin.29 Dar Avraam i-a spus: Îi au pe Moise şi pe Profeţi. Să asculte de ei!30 El a spus: Nu, părinte Avraam, ci, dacă ar merge la ei cineva dintre cei morţi, s-ar pocăi.31 Dar Avraam i-a răspuns: Dacă de Moise şi de profeţi nu ascultă, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.”
