1 Zilele mele s-au scurs, socotinţele mele s-au sfărâmat şi la fel dorinţele inimii mele.2 Din noapte ei vor să facă zi şi spun că lumina este mai aproape decât întunericul.3 Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l-am întins în inima întunericului.4 Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele!5 Atunci unde mai este nădejdea mea şi cine a văzut pe undeva norocul meu?6 " El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână"".7 " Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:8 " ""Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ţi în fire şi apoi vom vorbi.9 " Pentru ce suntem socotiţi ca nişte dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute?10 Nu cumva pentru tine care te sfâşii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască şi stâncile să se mute din locul lor?11 Fireşte, lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra focului lui nu mai străluceşte.12 Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se isprăveşte.13 Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte.14 El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori.
