1 După câteva zile, intrând iarăşi în Capernaum, s-a auzit că este în casă.2 Şi s-au adunat atât de mulţi, încât nu mai încăpeau nici măcar la uşă, iar el le grăia cuvântul.3 Şi au venit câţiva, aducând la El un paralitic purtat de patru oameni.4 Neputând să i-l aducă din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea paraliticul.5 Iisus a văzut credinţa lor şi i-a zis paraliticului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele!”6 Erau acolo şi unii cărturari care şedeau şi se întrebau în inimile lor:7 „De ce vorbeşte Acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele, afară de singur Dumnezeu?”8 Îndată, Iisus a cunoscut în duhul său că ei se întreabă astfel în sinea lor şi le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?9 Ce este mai uşor, să-i spui paraliticului: iertate îţi sunt păcatele? – sau să-i spui: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!?10 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere să ierte păcatele pe pământ,11 ţie îţi vorbesc: scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă la tine.”12 El s-a sculat şi îndată, ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât toţi erau uimiţi şi-l slăveau pe Dumnezeu zicând: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată.”