1 Trecând, a văzut un om orb din naştere.2 Şi ucenicii l-au întrebat: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”3 Iisus a răspuns: „Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el.4 Trebuie să împlinesc lucrările Celui care m-a trimis cât timp este ziuă, căci vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra.5 Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.”6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat, i-a uns ochii cu tină7 şi i-a spus: „Mergi şi spală-te în scăldătoarea Siloam” (Siloam înseamnă Trimis). A plecat, aşadar, s-a spălat şi când s-a întors vedea.8 Atunci vecinii şi cei care îl văzuseră înainte cerşind spuneau: „Nu este el cel care stătea şi cerşea?”9 Unii spuneau: „El este”, alţii spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” El zicea: „Eu sunt.”10 I-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?”11 El a răspuns: „Omul acela numit Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a spus: Mergi la Siloam şi spală-te. După ce m-am dus şi m-am spălat, am început să văd.”12 Ei i-au spus: „Unde este el?” El a spus: „Nu ştiu.”13 L-au adus la farisei pe cel care fusese înainte orb.14 Era sâmbătă în ziua în care Iisus făcuse tina şi îi deschisese ochii.15 Şi fariseii l-au întrebat din nou cum începuse să vadă. El le-a spus: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi am văzut.”16 Unii dintre farisei spuneau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu respectă sâmbăta.” Alţii spuneau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.17 I-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, că ţi-a deschis ochii?” Iar el a zis: „Este un profet.”18 Iudeii nu au crezut că fusese orb şi acum vedea până nu i-au chemat pe părinţii celui care îşi recăpătase vederea.19 Şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum de vede acum?”20 Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.21 Însă nu ştim cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii. Întrebaţi-l pe el! E destul de mare, va vorbi el pentru sine.”22 Părinţii lui au zis aşa pentru că se temeau de iudei. Fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că dacă cineva îl va recunoaşte drept Hristos, să fie dat afară din sinagogă.23 De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare, întrebaţi-l pe el.”24 L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că acest om este un păcătos.”25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd.”26 I-au spus: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”27 Le-a răspuns: „V-am mai spus şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi să vă faceţi şi voi ucenicii lui?”28 Ei l-au ocărât şi i-au spus: „Tu eşti ucenicul lui, noi însă suntem ucenicii lui Moise.29 Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.”30 Omul le-a răspuns: „Tocmai aceasta este de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, dar el mi-a deschis ochii.31 Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă cineva este temător de Dumnezeu şi împlineşte voia lui, pe acela îl ascultă.32 Nu s-a auzit niciodată ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere.33 Dacă acesta nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic.”34 I-au răspuns: „Te-ai născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.35 Iisus a auzit că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul Omului?”36 Acela i-a răspuns: „Dar cine este, ca să cred în El?”37 Iisus i-a zis: „L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine.”38 El i-a spus: „Cred, Doamne.” Şi i s-a închinat.39 Iar Iisus a spus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să orbească.”40 Unii dintre farisei, care erau lângă El, l-au auzit şi i-au spus: „Nu cumva noi suntem orbi?”41 Iisus le-a spus: „Dacă eraţi orbi, nu aţi avea păcat. Dar fiindcă spuneţi: Vedem, păcatul vostru rămâne.”
Luke 11
14 Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau.15 Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.”16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la El un semn din cer.17 Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade.18 Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni.19 Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri.20 Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă.22 Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada.23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit.25 Când vine, o găseşte măturată şi împodobită.26 Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”27 Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime i-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt.”28 Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”
Mark 3
20 Apoi a intrat într-o casă şi s-a adunat iarăşi mulţimea, încât nu mai puteau mânca nici măcar pâine.21 Când au auzit ai săi, s-au pornit să-l oprească, fiindcă ziceau că şi-a ieşit din minţi.22 Iar cărturarii care veniseră din Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul şi că izgoneşte demonii cu puterea stăpânului demonilor.23 El însă, chemându-i, le vorbea în parabole, zicând: „Cum poate Satana să-l izgonească pe Satana?24 Dacă o împărăţie se dezbină pe sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.25 Iar dacă o casă s-a dezbinat pe sine, acea casă nu mai poate dăinui.26 Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu mai poate dăinui, ci şi-a găsit sfârşitul.27 Dar nimeni, când intră în casa unui om puternic, nu poate să îi răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa.28 Adevărat vă spun: toate păcatele şi hulele, oricâte ar fi hulit, vor fi iertate fiilor oamenilor,29 dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic.”30 Acestea le-a spus pentru că ziceau: „Are duh necurat.”
Matthew 12
22 Atunci i-au adus un demonizat orb şi mut şi Iisus l-a vindecat, aşa că cel mut vorbea şi vedea.23 Toate mulţimile se mirau şi ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?”24 Când i-au auzit fariseii, au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, stăpânul demonilor!”25 Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată în sine nu poate dăinui.26 Dacă Satana îl alungă pe Satana, este dezbinat; atunci cum poate dăinui împărăţia lui?27 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, atunci fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.28 Dar dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.29 Altminteri, cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i jefuiască gospodăria, dacă nu l-a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa.30 Cine nu este cu mine este împotriva mea, iar cine nu strânge cu mine risipeşte.31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.32 Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.33 Ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt bune, ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt rele: fiindcă pomul se cunoaşte după rodul lui.34 Pui de vipere, cum aţi putea să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
