2 Iar când a coborât Iisus din corabie, îndată i-a ieşit înainte, din morminte, un om cu duh necurat,3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nu-l putea lega nimeni, nici cu lanţuri,4 pentru că de multe ori fusese legat cu cătuşe şi lanţuri, dar el rupea lanţurile şi sfărâma cătuşele şi nimeni nu reuşea să îl potolească.5 Tot timpul, ziua şi noaptea, era în morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.6 Când l-a văzut de departe pe Iisus, a alergat şi i s-a închinat7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
