În rugăciune
Cuvinte cheie | comuniune cult devotament femeie iertare înclină petiţie ruga rugăciune rugăciune umilă |
---|---|
Cuvinte cheie secundare | Adolescent adolescentă arc căinţă cap cauta comunica etnie Fata femelă hispanic Iartă iertat împreunate mâini mână pace persoana pliat pocăi pocăinţă pocăit respect vinovăţie |
Scriptures | 1 John 1 1 Thessalonians 5 1 Timothy 2 Faptele Apostolilor 6 Luca 11 Luca 6 Marcu 11 Marcu 13 Marcu 14 Matthew 5 Matthew 6 Psalms 5 Psalms 54 Psalms 6 Romans 8 |
1 John 11 Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri şi am atins cu mâinile noastre despre Cuvântul vieţii2 – fiindcă Viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o – despre aceasta dăm mărturie şi vă vestim viaţa veşnică ce era la Tatăl şi ni s-a arătat.3 Ceea ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă, ca şi voi să fiţi uniţi cu noi. Iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Iisus Hristos.4 Acestea vi le scriem ca bucuria noastră să fie deplină.5 Şi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi în El nu este deloc întuneric.6 Dacă spunem că suntem în comuniune cu El, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu împlinim adevărul.7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, suntem în comuniune unii cu alţii şi sângele lui Iisus, Fiul lui, ne curăţă de orice păcat.8 Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm şi adevărul nu este în noi.9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice vină.10 Însă dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem mincinos şi cuvântul lui nu este în noi. 1 Thessalonians 51 Cât despre timpuri şi vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriu,2 căci voi ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte.3 Când se va zice: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, îi va lovi nimicirea, ca durerile pe femeia însărcinată, şi nu vor putea scăpa.4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ.5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem nici ai nopţii, nici ai întunericului.6 Aşadar, să nu dormim, ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.7 Căci cei care dorm, noaptea dorm, iar cei care se îmbată, noaptea se îmbată.8 Noi, care suntem ai zilei, să veghem îmbrăcaţi cu platoşa credinţei şi a iubirii, având drept coif nădejdea mântuirii.9 Căci Dumnezeu nu ne-a rânduit pentru mânie, ci ca să dobândim mântuirea prin Domnul nostru Iisus Hristos,10 care a murit pentru noi aşa încât fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, aşa cum faceţi deja.12 Vă rugăm, fraţilor, să îi respectaţi pe cei care muncesc în mijlocul vostru şi pe cei care vă călăuzesc în Domnul şi vă îndeamnă.13 Cinstiţi-i mult, cu iubire, pentru lucrarea lor. Trăiţi în pace între voi.14 Vă îndemnăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei care trăiesc în dezordine, să-i încurajaţi pe cei temători, să-i sprijiniţi pe cei slabi şi să aveţi răbdare cu toţi.15 Aveţi grijă ca nimeni să nu răsplătească răul cu rău, ci încercaţi întotdeauna să faceţi binele între voi şi faţă de toţi.16 Bucuraţi-vă întotdeauna!17 Rugaţi-vă fără încetare!18 Mulţumiţi pentru toate! Căci aceasta este, într-adevăr, voia lui Dumnezeu pentru voi în Hristos Iisus.19 Nu stingeţi Duhul!20 Nu dispreţuiţi profeţiile!21 Puneţi la încercare toate lucrurile, păstraţi ceea ce este bun22 şi depărtaţi-vă de orice pare să fie rău!23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe deplin, iar duhul, sufletul şi trupul vostru să fie păstrate fără pată până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos.24 Credincios este Cel care vă cheamă, şi care şi lucrează!25 Fraţilor, rugaţi-vă şi pentru noi!26 Salutaţi-i pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă.27 Vă rog stăruitor, pentru Domnul, ca această scrisoare să fie citită tuturor fraţilor.28 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. 1 Timothy 21 Astfel, vă îndemn, mai înainte de toate, să înălţaţi cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii,2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei care conduc, ca să trăim în pace şi în linişte, cu toată evlavia şi cuviinţa.3 Acesta este un lucru bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,4 care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.5 Fiindcă există un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Iisus Hristos,6 care s-a dat pe sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi – şi ca mărturie adusă la timpul potrivit.7 Pentru acest lucru am fost eu făcut propovăduitor şi apostol – spun adevărul, nu mint – învăţător al neamurilor în credinţă şi adevăr.8 Prin urmare, vreau ca bărbaţii să se roage pretutindeni, înălţându-şi mâinile curate, fără mânie şi fără îndoieli.9 De asemenea, şi femeile, să se roage îmbrăcându-se decent, cu modestie şi cuminţenie, fără pieptănături pretenţioase, aur, mărgăritare sau veşminte costisitoare,10 ci cu fapte bune, aşa cum li se cuvine unor femei care spun că sunt evlavioase.11 Femeia să primească învăţătura în linişte, în deplină supunere.12 Femeia să nu-l înveţe pe bărbat şi nici să-l stăpânească; dimpotrivă, să fie liniştită.13 Fiindcă mai întâi a fost plăsmuit Adam, apoi Eva.14 Şi nu Adam a fost înşelat, ci femeia a fost înşelată şi a păcătuit;15 însă va fi mântuită prin naşterea de copii, dacă rămâne în credinţă, iubire şi sfinţenie, cu cuminţenie. Acts 61 În zilele acelea, când numărul ucenicilor crescuse, s-a stârnit o nemulţumire între evreii de limbă greacă şi evreii din Ierusalim pentru că văduvele celor dintâi erau trecute cu vederea în ajutorul zilnic.2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au spus: „Nu e bine ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese.3 Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, ca să le încredinţăm lucrarea aceasta,4 iar noi ne vom ocupa cu rugăciunea şi cu slujirea cuvântului.”5 Sfatul lor a plăcut întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia,6 care au fost aduşi înaintea apostolilor şi aceştia, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei.7 Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim. Şi chiar dintre preoţi, mulţi ascultau şi credeau.8 Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.9 Atunci, unii din sinagoga zisă a liberţilor, a cirenenilor şi a alexandrinilor, şi unii din Cilicia şi Asia, s-au ridicat şi căutau să se înfrunte cu Ştefan,10 dar nu puteau face faţă înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.11 Atunci au pus nişte oameni să spună: „L-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu!”12 Au întărâtat poporul, pe bătrâni şi pe învăţaţi, şi năvălind, l-au prins şi l-au adus în sinedriu.13 Acolo au pus nişte martori mincinoşi să spună: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii.14 L-am auzit noi zicând că acel Iisus Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”15 Şi, aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei aşezaţi în sinedriu au văzut că faţa îi era ca de înger. Luke 111 Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.”2 El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi: Tată, sfinţească-se Numele tău, să vină Împărăţia ta,3 pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi4 şi ne iartă nouă greşelile noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator şi nu ne duce pe noi în ispită.”5 Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini,6 fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau.7 Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau.8 Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie.9 Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!10 Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide.11 Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe?12 Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion?13 Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer îl va da pe Duhul Sfânt celor care îl cer.”14 Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau.15 Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.”16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la El un semn din cer.17 Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade.18 Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni.19 Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri.20 Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă.22 Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada.23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit.25 Când vine, o găseşte măturată şi împodobită.26 Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”27 Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime i-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt.”28 Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”29 Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Generaţia aceasta este o generaţie rea. Ea cere un semn, dar nu i se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona.30 Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului semn pentru această generaţie.31 Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva ai mare decât Solomon este aici.32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestei generaţii şi o vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici.33 Nimeni, după ce aprinde o făclia, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina.34 Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat.35 Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric.36 Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”37 Pe când vorbea, un fariseu l-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă.38 Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce.39 Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate.40 Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru?41 Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate.42 Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte.43 Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe!44 Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.”45 Unul dintre învăţătorii Legii i-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.”46 Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi.47 Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis.48 Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte.49 Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei,50 pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam,51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut.52 Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.”53 După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-l stârnească să vorbească despre multe,54 întinzându-i curse ca să să-l prindă cu vreunul dintre cuvintele sale. Luke 61 Şi, într-o sâmbătă, s-a întâmplat ca Iisus să treacă prin nişte lanuri de grâu. Iar ucenicii lui au început să culeagă spice de grâu şi, frecându-le în mâini, să le mănânce.2 Unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ce nu este îngăduit sâmbăta?”3 Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei care îl însoţeau?4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile punerii înainte, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii, a mâncat şi le-a dat şi celor care erau cu el?”5 Şi le zicea: „Fiul Omului este Domn al sâmbetei.”6 În altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi acolo era un om cu mâna dreaptă uscată.7 Iar cărturarii şi fariseii îl pândeau să vadă dacă vindecă sâmbăta ca să aibă pentru ce-l învinui.8 Însă El le cunoştea gândurile şi i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc.” Şi s-a ridicat şi a stat.9 Iisus le-a spus: „Vă întreb dacă sâmbăta este îngăduit să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?”10 Şi privindu-i de jur împrejur pe toţi, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!” Omul a făcut aşa şi mâna i s-a vindecat.11 Şi ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-i facă lui Iisus.12 În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.13 Când s-a făcut ziuă, şi-a chemat ucenicii şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli:14 Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele său, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu,15 Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Simon numit Zelotul,16 Iuda al lui Iacov şi Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător.17 Şi a coborât împreună cu ei. S-a oprit pe un câmp şi erau acolo o mulţime de ucenici şi mult popor din toată Iudeea, Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului,18 care veniseră să-l asculte şi să fie vindecaţi de boli. Erau vindecaţi şi unii care erau tulburaţi de duhuri necurate.19 Toată mulţimea încerca să-l atingă fiindcă puterea care ieşea din El îi vindeca pe toţi.20 Iar El şi-a ridicat ochii spre ucenicii săi şi a spus: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu.21 Fericiţi voi, cei care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura. Fericiţi voi, cei care plângeţi acum, căci veţi râde.22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor izgoni şi vă vor batjocori şi vor şterge numele vostru socotindu-l rău din pricina Fiului Omului.23 Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie în ziua aceea. Pentru că iată, plata voastră va fi mare în cer; fiindcă la fel făceau părinţii lor cu profeţii.24 Dar vai vouă, celor bogaţi, pentru că v-aţi primit mângâierea.25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi flămânzi. Vai vouă, care râdeţi acum, pentru că veţi jeli şi veţi plânge.26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii falşi.27 Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc,28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează.29 Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.30 Dă-le tuturor celor care îţi cer şi nu cere înapoi de la cel care îţi ia lucrurile.31 Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.32 Şi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii fac aşa.34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să ia înapoi întocmai.35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva înapoi, iar plata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi.36 Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv.37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi vi se va ierta,38 daţi şi vi se va da: măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, aşa vi se va pune în braţe, căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi.”39 Şi le-a spus o pildă: „Poate un orb să călăuzească alt orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă?40 Ucenicul nu este mai mare decât învăţătorul, dar orice ucenic desăvârşit va fi asemenea învăţătorului său.41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?42 Cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, când tu nu vezi bârna din ochiul tău! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea limpede paiul din ochiul fratelui tău ca să-l scoţi.43 Nu există pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun.44 Fiecare pom după rodul său se cunoaşte, fiindcă nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini.45 Omul bun scoate din visteria bună a inimii sale ceea ce este bun, căci gura grăieşte din prea plinul inimii, pe când cel rău scoate din vistieria lui rea ceea ce este rău.46 De ce mă chemaţi: Doamne, Doamne!, dar nu faceţi ce vă spun?47 Vă voi arăta cu cine seamănă cel care vine la mine, ascultă cuvintele mele şi le împlineşte:48 se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită.49 Astfel, cel care ascultă dar nu împlineşte este asemenea omului care şi-a construit casa pe pământ, fără temelie. A izbit puhoiul şi îndată casa aceea s-a prăbuşit, iar căderea ei a fost mare.” Mark 111 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii săi2 şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi un mânz legat, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!3 Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.”4 Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat.5 Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?”6 Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat.7 Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el.8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp.9 Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!10 Binecuvântată este împărăţia care vine, împărăţia părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!11 Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.12 A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame.13 Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor.14 Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.15 Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei.16 Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu.17 Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris? Casa mea se va chema casă de rugăciune pentru toate neamurile, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”18 Şi marii preoţii şi cărturarii l-au auzit. Şi căutau cum să-l piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui.19 Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.20 Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini.21 Iar Petru şi-a amintit şi i-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care l-ai blestemat!”22 Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!23 Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el.24 De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi.25 Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”27 Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului28 şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?”29 Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea.30 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-mi!”31 Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el?32 Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet.33 Şi i-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!” Mark 131 Pe când ieşea din Templu unul din ucenicii săi i-a zis: „Învăţătorule, priveşte ce mai pietre şi ce mai clădiri!”2 Iisus i-a răspuns: „Vezi aceste clădiri mari? Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu se risipească.”3 Pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, în faţa Templului, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei l-au întrebat deoparte:4 „Spune-ne când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?”5 Iisus a început să le spună: „Vedeţi să nu vă înşele cineva!6 Vor veni mulţi în numele meu zicând: Eu sunt! şi mulţi vor fi înşelaţi.7 Când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi. Acestea trebuie să fie, dar nu va fi sfârşitul încă.8 Fiindcă se va ridica un neam asupra altui neam şi o împărăţie asupra alteia; vor fi cutremure pe alocuri, va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor.9 Luaţi aminte la voi înşivă. Vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; pentru mine veţi sta înaintea conducătorilor şi regilor, ca să daţi mărturie înaintea acelora.10 Mai întâi însă trebuie ca evanghelia să fie vestită tuturor neamurilor.11 Când vă vor duce să vă predea, să nu vă îngrijiţi ce veţi vorbi, ci ceea ce vi se va da în ceasul acela aceea să vorbiţi, fiindcă nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.12 Atunci va da la moarte frate pe frate şi tată pe copil, copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor omorî.13 Veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu. Iar cel care va răbda până la sfârşit acela va fi mântuit.14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu ar trebui să stea – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi,15 cel de pe acoperiş să nu mai coboare în casă, nici să nu intre în casă să-şi mai ia ceva de acolo,16 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina.17 Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!18 Rugaţi-vă să nu fie lucrurile acestea iarna!19 Fiindcă vor fi zilele acelea zile de necaz, cum nu au mai fost de la începutul făpturii pe care a făcut-o Dumnezeu şi până acum şi cum nu vor mai fi vreodată.20 Iar dacă Domnul nu ar scurta zilele, nimeni n-ar mai scăpa; dar pentru cei pe care El i-a ales, pentru aleşii lui, a scurtat Domnul zilele.21 Şi atunci, dacă va zice cineva: Iată Hristos este aici! Iată este acolo! să nu îl credeţi,22 fiindcă se vor scula hristoşi falşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei aleşi.23 Voi însă fiţi atenţi. V-am spus totul dinainte.24 Dar în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina,25 iar stelele vor cădea din cer şi puterile din cer se vor clătina.26 Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu multă putere şi slavă.27 Atunci El va trimite îngerii şi îi va aduna pe aleşii lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.28 Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa i se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape.29 Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă.30 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până ce nu se vor împlini toate acestea.31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.32 Despre ziua aceea sau despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.33 Luaţi aminte, vegheaţi, fiindcă nu ştiţi când va fi acea vreme.34 Va fi la fel ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna robilor săi, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.35 Vegheaţi aşadar, fiindcă nu ştiţi când va veni stăpânul casei, fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa;36 ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle dormind.37 Iar ceea ce vă spun tuturor este: Vegheaţi!” Mark 141 După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-l prindă şi să-l omoare,2 dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.”3 Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul lui.4 Unii s-au revoltat din pricina aceasta şi discutau între ei: „De ce s-a făcut aşa o risipă de mir?5 Acest mir putea fi vândut cu peste trei sute de dinari şi banii să fie daţi săracilor.” Şi cârteau împotriva ei.6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru bun faţă de mine.7 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte mi-a uns trupul pentru înmormântare.9 Adevărat vă spun, oriunde se va vesti evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la marii preoţi ca să-l dea pe Iisus în mâinile lor.11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au făgăduit că îi vor da bani. Iar el căuta cum să-l dea în mâinile lor într-un moment potrivit.12 Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”13 Şi a trimis pe doi din ucenicii lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el.14 Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii mei?15 Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.”16 Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele.17 Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece.18 Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu mine.”19 Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?”20 El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu mine în vas.21 Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.”22 Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul meu.”23 A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el.24 Şi le-a zis: „Acesta este sângele meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.25 Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”26 Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor.27 Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris: Voi bate păstorul şi oile se vor risipi.28 Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.”29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.”30 Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de mine de trei ori.”31 El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu tine, eu nu mă voi lepăda de tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi.32 Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor săi: „Aşezaţi-vă aici până ce mă voi ruga.”33 Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească.34 Apoi le-a zis: „Sufletul meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.”35 Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta.36 El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!”37 Când a venit înapoi si i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas?38 Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”39 Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte.40 Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă.41 A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.42 Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.”43 Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni.44 Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l cu pază.”45 Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi i-a zis: „Rabbi!” apoi l-a sărutat.46 Iar ei au pus mâna pe El şi l-au prins.47 Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea.48 Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să mă prindeţi?49 În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu m-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.”50 Atunci toţi l-au părăsit şi au fugit.51 Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna.52 Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat.53 Iar pe Iisus l-au dus la marele preot. Acolo s-au strâns toţi preoţii de seamă, bătrânii şi cărturarii.54 Petru a mers după El, ţinându-se departe, până ce a intrat înăuntru în curtea marelui preot. Şi s-a aşezat împreună cu slugile la foc ca să se încălzească.55 Marii preoţi şi întreg sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Iisus, ca să-l dea morţii. Dar nu găseau,56 fiindcă mulţi dădeau mărturie mincinoasă împotriva lui, iar mărturiile lor nu se potriveau.57 Atunci s-au ridicat unii care au dat mărturie mincinoasă împotriva lui, zicând:58 „Noi l-am auzit pe Acesta spunând: Eu voi distruge acest Templu făcut de mână şi după trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână omenească.”59 Dar nici mărturiile lor nu se potriveau.60 Atunci s-a ridicat marele preot în mijlocul lor şi l-a întrebat pe Iisus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”61 Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”62 Iisus i-a zis: „Eu sunt – şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”63 Atunci marele preot şi-a rupt veşmântul şi a zis: „De ce mai avem nevoie de martori?64 Aţi auzit blasfemia. Cum judecaţi?” Toţi l-au judecat ca vinovat de moarte.65 Unii au început să-l scuipe şi să-i acopere faţa şi să-l bată cu pumnii, zicându-i: „Profeţeşte!” Iar slugile l-au luat apoi ca să îl pălmuiască.66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit la el una dintre slujnicele marelui preot.67 Aceea, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.”68 El a negat, zicând: „Nici nu-l ştiu, nici nu înţeleg ce spui.” Şi a ieşit afară, înaintea curţii. Atunci a cântat un cocoş.69 Dar slujnica, văzându-l, a început din nou să spună celor ce erau acolo: „El este unul dintre aceia!”70 Iar el iarăşi a negat. După puţin timp, cei ce erau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti unul din ei, fiindcă şi tu eşti galileean.”71 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi voi.”72 Şi imediat cocoşul a cântat a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus Iisus că: „Înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de mine.” Şi a început să plângă. Matthew 51 Când a văzut mulţimile, Iisus a urcat pe munte şi s-a aşezat. Ucenicii s-au apropiat,2 iar El a început să le spună:3 „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este Împărăţia cerurilor.4 Fericiţi cei mâhniţi, pentru că vor fi mângâiaţi.5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul.6 Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, pentru că ei vor fi săturaţi.7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor avea parte de milă.8 Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.9 Fericiţi aducătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu.10 Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, pentru că a lor este Împărăţia cerurilor.11 Fericiţi veţi fi când veţi fi învinuiţi, persecutaţi şi se vor spune lucruri rele împotriva voastră din cauza mea.12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă pentru că mare este răsplata voastră în ceruri. Tot aşa au fost persecutaţi şi profeţii care au fost înaintea voastră.13 Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cum va mai săra? Nu mai e bună de nimic, aşa că va fi aruncată şi călcată în picioare de către oameni.14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe munte nu poate să rămână ascunsă.15 Când se aprinde o făclie nimeni nu-i pune deasupra un obroc, ci e pusă într-un sfeşnic şi luminează în toată casa.16 Tot aşa să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor pentru ca, văzând ei faptele voastre bune, să dea slavă Tatălui vostru care este în ceruri.17 Să nu credeţi că am venit să nimicesc Legea şi Profeţii. N-am venit să le nimicesc, ci să le împlinesc.18 Adevărat vă spun, că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici o literă şi nici o virgulă din Lege nu vor trece, înainte să se întâmple toate.19 Aşa că oricine va dezlega chiar şi cea mai mică dintre aceste porunci şi îi va învăţa pe alţii să facă la fel, va fi socotit cel mai mic în Împărăţia cerurilor, însă oricine le va păzi şi îi va învăţa şi pe alţii să facă la fel, va fi socotit mare în Împărăţia cerurilor.20 De aceea vă spun: Dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.21 Aţi auzit ce s-a spus celor din trecut: Să nu ucizi! Oricine ucide va fi judecat.22 Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său va fi judecat. Oricine va zice fratelui său: Prostule! va fi condamnat de Sinedriu, şi oricine îi va zice: Nebunule! va fi condamnat la focul gheenei.23 Când îţi duci darul la altar, dacă îţi aminteşti că fratele tău are ceva cu tine,24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi şi împacă-te cu fratele tău şi vino apoi şi adu-ţi darul.25 Împacă-te cu duşmanul tău repede, pe când eşti încă pe drum cu el, înainte să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă.26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei înapoia şi ultimul bănuţ.27 Aţi auzit că s-a zis: Să nu comiţi adulter.28 Eu însă vă spun că oricine se uită cu jind la o femeie, a comis deja adulter în inima lui.29 Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale, decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.30 Dacă mâna ta dreaptă te face să cazi în păcat, tai-o şi arunc-o, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie nimicit în gheenă întregul trup.31 Şi s-a mai zis: Oricine va dori să-şi lase soţia, să-i dea o carte de despărţire.32 Eu vă spun însă că oricine îşi părăseşte soţia, în afară de cazul în care ea trăieşte în desfrâu, îi dă prilej să devină adulteră. Iar cine ia de soţie pe cea divorţată, devine adulter.33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strâmb, ci să-ţi împlineşti jurămintele faţă de Domnul!34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi deloc, nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu,35 nici pe pământ, fiindcă este aşternutul picioarelor lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Rege.36 Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru.37 Vorbirea voastră să fie aşa: da, să fie da; nu, să fie nu. Ce trece peste aceste cuvinte, vine de la Cel Rău.38 Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.39 Eu vă zic însă: Nu vă împotriviţi celui rău. Ci, dacă te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt.40 Celui ce vrea să se judece cu tine, ca să-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa.41 Tot aşa, dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă, mergi două.42 Celui ce-ţi cere dă-i, şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.43 Aţi auzit ce s-a zis: Iubeşte-l pe aproapele tău şi urăşte-l pe duşmanul tău!44 Eu însă vă spun: Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, pentru că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.46 Dacă îi iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu tot aşa fac şi vameşii?47 Şi dacă îi salutaţi doar pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?48 Voi fiţi aşadar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel din ceruri este desăvârşit! Matthew 61 Luaţi seama să nu faceţi ce este drept doar ca să fiţi văzuţi de oameni, altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.2 Tu deci, când faci fapte de milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata.3 Ci tu, când faci fapte de milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns. Iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata.6 Ci, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.7 Când vă rugaţi, să nu spuneţi multe vorbe ca păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulţime de vorbe vor fi ascultaţi.8 Să nu vă asemănaţi cu ei, fiindcă Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte să-i cereţi voi.9 Iată deci cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele tău,10 vie împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în cer şi pe pământ.11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri13 şi nu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de Cel Rău, pentru că a ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru care este în ceruri vă va ierta.15 Dar dacă nu le iertaţi oamenilor greşelile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile.16 Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă ca făţarnicii, care îşi întunecă feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata!17 Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,18 ca să arăţi că posteşti, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii,20 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură,21 pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină,23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul îţi va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, pentru că, sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi-l va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, gândindu-vă la ce veţi mânca sau la ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare viaţa nu înseamnă mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?26 Uitaţi-vă la păsările cerului: nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare. Şi totuşi Tatăl vostru din ceruri le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?27 Şi apoi, care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?28 Şi de ce vă îngrijoraţi pentru haine? Uitaţi-vă cu atenţie la crinii de pe câmp: nici nu torc şi nici nu ţes.29 Şi totuşi vă spun că nici măcar Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca vreunul dintre aceştia.30 Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult şi pe voi, puţin credincioşilor?31 Nu vă îngrijoraţi deci zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca?32 Toate aceste lucruri le caută şi neamurile. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele.33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.34 Nu vă îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine, fiindcă ziua de mâine se va îngrijora pentru ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei! Psalm 51 La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.2 Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.3 Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.4 " Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: ""Tu eşti Dumnezeul meu!""5 " În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.6 Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!7 Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.8 Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.9 Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!10 Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.11 Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.12 Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. Psalm 541 (Un psalm al lui Asaf; mai-marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.) Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.2 în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.3 Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.4 Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.5 Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;6 Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:7 Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? Psalm 61 Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.2 Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.3 (Un psalm al lui David; pentru pricepere.) Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.4 Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.5 Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.6 Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.7 " Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. Zis-am: ""Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului""; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.8 " Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.9 Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.10 Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Romans 81 Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus,2 fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.3 Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El l-a trimis pe propriul său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat,4 aşa încât dreptatea legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh.5 Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului.6 Fiindcă alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace.7 Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate,8 iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupului nu pot să-i placă lui Dumnezeu.9 Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui.10 Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului, dar Duhul este viaţă datorită dreptăţii.11 Iar dacă Duhul celui care l-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul său care locuieşte în voi.12 Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului,13 pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.14 Fiindcă toţi cei conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.15 Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!”16 Duhul însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.17 Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El.18 Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi.19 Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,20 fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.22 Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii;23 şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.24 Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja?25 Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.26 De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit.27 Iar cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.28 Ştim deci că celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul său, totul le este rânduit spre bine.29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi.30 Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit.31 Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?32 El, care nu l-a cruţat nici măcar pe Fiul său, ci l-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El?33 Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte.34 Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia?36 După cum stă scris: Pentru tine suntem daţi morţii în toate zilele, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiat.37 Însă în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit.38 Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, îngerii sau stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,39 înălţimea ori adâncul şi nici vreo altă făptură nu ne vor putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru. |