4 Şi trebuia să treacă prin Samaria.5 Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif.6 Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea pe marginea fântânii. Era pe la ceasul al şaselea.7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”,8 fiindcă ucenicii lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare.9 Femeia samariteancă i-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii.10 Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut lui şi ţi-ar fi dat apă vie.”11 Femeia i-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie?12 Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?”13 Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou.14 Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.”15 Femeia i-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”16 El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!”17 Femeia i-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!,18 fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.”19 Femeia i-a spus: „Doamne, văd că eşti profet.20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.”21 Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.23 Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl.24 Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.”25 Femeia i-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.”26 Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”27 În acea clipă s-au întors ucenicii lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu i-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?”28 Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor:29 „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?”30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.31 Între timp, ucenicii îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!”32 El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.”33 Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”34 Iisus le-a zis: „Mâncarea mea este să fac voia celui care m-a trimis şi să-i împlinesc lucrarea.35 Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş.36 Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.37 Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră.38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”39 Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!”40 Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.41 Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului său42 şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”
