37 Şi s-a pornit furtună mare de vânt, iar valurile veneau peste corabie, aşa încât corabia deja se umpluse.38 Şi El dormea pe un căpătâi pe partea dinspre cârmă a corăbiei. L-au sculat şi i-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”39 Iar El, ridicându-se, a certat vântul şi i-a zis mării: „Taci, potoleşte-te!” Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte adâncă.40 Şi le-a spus: „De ce sunteţi aşa fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?”41 Iar ei s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de frică şi ziceau unii către alţii: „Oare cine este Acesta, de îl ascultă şi vântul şi marea?”
