25 Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui.26 Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-l vedea pe Unsul Domnului.27 A venit în Templu îndemnat de Duhul Sfânt, iar când părinţii l-au adus pe pruncul Iisus ca să împlinească pentru El ce poruncea Legea,28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:29 Slobozeşte-l acum pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace,30 căci ochii mei au văzut mântuirea ta,31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,32 lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel.33 Iar tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre El.34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, copilul acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi va fi un semn care va stârni împotrivire.35 Iar prin sufletul tău va trece o sabie ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi.”36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei.37 Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte.38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului.
