1 Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-l pe Fiul tău, ca şi Fiul să te preamărească pe tine.2 Precum i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui.3 Şi aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care l-ai trimis, pe Iisus Hristos.4 Eu te-am slăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care mi-ai încredinţat-o.5 Şi acum slăveşte-mă Tu, Tată, la tine, cu slava pe care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea.6 Le-am arătat Numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Erau ai tăi şi mi i-ai dat şi au păzit cuvântul tău.7 Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine.8 Le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la tine am ieşit şi au crezut că Tu m-ai trimis.9 Eu pentru ei mă rog. Nu pentru lume mă rog, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că ai tăi sunt.10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi m-am preamărit în ei.11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la tine. Tată sfânt, păzeşte-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi.12 Când eram cu ei, Eu îi păzeam în numele tău, pe care mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.13 Iar acum la tine vin şi acestea le spun în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei.14 Eu le-am dat cuvântul tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.15 Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel Rău.16 Ei nu sunt din lume, aşa cum Eu nu sunt din lume.17 Sfinţeşte-i în adevăr: cuvântul tău este adevăr.18 Aşa cum m-ai trimis pe mine în lume, la fel i-am trimis şi Eu pe ei în lume.19 Şi eu mă sfinţesc pe mine însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.20 Nu numai pentru ei mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede în mine, prin cuvântul lor,21 ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în mine şi Eu în tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis.22 Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una.23 Eu în ei şi Tu în mine, ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum m-ai iubit pe mine.24 Tată, aceia pe care mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că m-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.25 Părinte drept, lumea nu te-a cunoscut, dar Eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că Tu m-ai trimis.26 Le-am făcut cunoscut Numele tău şi îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei.”
Luke 22
39 Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat.40 Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi ispită!”41 Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga:42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează de mine paharul acesta. Dar nu voia mea, ci a ta să fie!”43 Atunci i s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit.44 Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea i s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ.45 Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe
Mark 14
35 Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta.
Matthew 26
36 Atunci Iisus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până mă voi duce acolo să mă rog.”37 L-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare.38 Iisus le-a zis atunci: „Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine.”39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu mine!41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de zel, dar trupul este neputincios.”42 S-a depărtat a doua oară şi s-a rugat zicând: „Părintele meu, dacă paharul acesta nu poate fi îndepărtat de mine, fără să-l beau, facă-se voia ta!”43 S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.44 I-a lăsat din nou, s-a depărtat şi s-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte.45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.46 Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă vinde este aproape!”
