Isus în încercări
Cuvinte cheie | arestare batjocoritor batjocură bătrâni cărturari condamna consiliu Doamne. emanuel Fariseii hotărâre Iisuse! Iisuse. immanuel judecător juriu machetă mai mare mare mesia persecuţie preot proces ridicol Roman salvator Sinedriului |
---|---|
Cuvinte cheie secundare | durere durere întristare |
Cuvinte cheie terțiare | agonie înainte mascul moarte oameni persoana soldat suferi templu trăda trădare tristeţe |
Scriptures | Luca 23 Marcu 14 Marcu 15 Matei 26 Matei 27 |
Luke 231 Şi, ridicându-se toată mulţimea, l-au dus la Pilat2 şi au început să-l acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.”3 Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.”4 Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-i găsesc nici o vină acestui om.”5 Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”6 Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean7 şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea.8 Irod s-a bucurat mult când l-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-l vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de Acesta.9 Şi l-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic.10 De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care îl învinuiau întruna.11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, l-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-a trimis la Pilat.12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.13 Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-l în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi.15 Şi nici Irod, care ni l-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte.16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera.”18 Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!”19 Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor.20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-l elibereze pe Iisus.21 Dar ei strigau: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”22 Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut Acesta? Nu-i găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-l voi elibera.”23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-l răstignească. Iar strigătele lor au biruit.24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea.25 L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus l-a lăsat în voia lor.26 Pe când îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus.27 Şi era urmat de multă lume şi de femei care îl plângeau şi îl jeleau.28 Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri,29 pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt cele femeile sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.30 Atunci vor începe să zică munţilor: Prăvăliţi-vă peste noi! Şi stâncilor: Acoperiţi-ne!31 Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”32 Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte.33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, l-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga.34 Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele lui, trăgându-le la sorţi.35 Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!”36 Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se i-au dat oţet37 zicându-i: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-te!”38 Deasupra lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-te pe tine şi pe noi!”40 Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă?41 Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.”42 Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.”43 Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis.”44 Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul,45 soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două.46 Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul.47 Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.”48 Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul.49 Cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.50 Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept,51 care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.52 A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus.53 L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni.54 Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta.55 Femeile care îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul.56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege. Mark 141 După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-l prindă şi să-l omoare,2 dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.”3 Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul lui.4 Unii s-au revoltat din pricina aceasta şi discutau între ei: „De ce s-a făcut aşa o risipă de mir?5 Acest mir putea fi vândut cu peste trei sute de dinari şi banii să fie daţi săracilor.” Şi cârteau împotriva ei.6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru bun faţă de mine.7 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte mi-a uns trupul pentru înmormântare.9 Adevărat vă spun, oriunde se va vesti evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la marii preoţi ca să-l dea pe Iisus în mâinile lor.11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au făgăduit că îi vor da bani. Iar el căuta cum să-l dea în mâinile lor într-un moment potrivit.12 Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”13 Şi a trimis pe doi din ucenicii lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el.14 Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii mei?15 Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.”16 Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele.17 Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece.18 Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu mine.”19 Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?”20 El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu mine în vas.21 Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.”22 Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul meu.”23 A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el.24 Şi le-a zis: „Acesta este sângele meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.25 Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”26 Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor.27 Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris: Voi bate păstorul şi oile se vor risipi.28 Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.”29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.”30 Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de mine de trei ori.”31 El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu tine, eu nu mă voi lepăda de tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi.32 Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor săi: „Aşezaţi-vă aici până ce mă voi ruga.”33 Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească.34 Apoi le-a zis: „Sufletul meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.”35 Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta.36 El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!”37 Când a venit înapoi si i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas?38 Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”39 Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte.40 Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă.41 A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.42 Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.”43 Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni.44 Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l cu pază.”45 Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi i-a zis: „Rabbi!” apoi l-a sărutat.46 Iar ei au pus mâna pe El şi l-au prins.47 Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea.48 Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să mă prindeţi?49 În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu m-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.”50 Atunci toţi l-au părăsit şi au fugit.51 Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna.52 Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat.53 Iar pe Iisus l-au dus la marele preot. Acolo s-au strâns toţi preoţii de seamă, bătrânii şi cărturarii.54 Petru a mers după El, ţinându-se departe, până ce a intrat înăuntru în curtea marelui preot. Şi s-a aşezat împreună cu slugile la foc ca să se încălzească.55 Marii preoţi şi întreg sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Iisus, ca să-l dea morţii. Dar nu găseau,56 fiindcă mulţi dădeau mărturie mincinoasă împotriva lui, iar mărturiile lor nu se potriveau.57 Atunci s-au ridicat unii care au dat mărturie mincinoasă împotriva lui, zicând:58 „Noi l-am auzit pe Acesta spunând: Eu voi distruge acest Templu făcut de mână şi după trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână omenească.”59 Dar nici mărturiile lor nu se potriveau.60 Atunci s-a ridicat marele preot în mijlocul lor şi l-a întrebat pe Iisus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”61 Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”62 Iisus i-a zis: „Eu sunt – şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”63 Atunci marele preot şi-a rupt veşmântul şi a zis: „De ce mai avem nevoie de martori?64 Aţi auzit blasfemia. Cum judecaţi?” Toţi l-au judecat ca vinovat de moarte.65 Unii au început să-l scuipe şi să-i acopere faţa şi să-l bată cu pumnii, zicându-i: „Profeţeşte!” Iar slugile l-au luat apoi ca să îl pălmuiască.66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit la el una dintre slujnicele marelui preot.67 Aceea, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.”68 El a negat, zicând: „Nici nu-l ştiu, nici nu înţeleg ce spui.” Şi a ieşit afară, înaintea curţii. Atunci a cântat un cocoş.69 Dar slujnica, văzându-l, a început din nou să spună celor ce erau acolo: „El este unul dintre aceia!”70 Iar el iarăşi a negat. După puţin timp, cei ce erau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti unul din ei, fiindcă şi tu eşti galileean.”71 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi voi.”72 Şi imediat cocoşul a cântat a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus Iisus că: „Înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de mine.” Şi a început să plângă. Mark 151 Şi numaidecât dimineaţa, marii preoţi au făcut sfat împreună cu bătrânii şi cărturarii şi cu întreg sinedriul şi legându-l pe Iisus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat.2 Iar Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu zici!”3 Atunci marii preoţi au început să-l învinuiască de multe lucruri.4 Şi iarăşi Pilat l-a întrebat: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte te învinuiesc ei.”5 Dar Iisus n-a mai răspuns nimic, aşa încât Pilat s-a mirat.6 Când era sărbătoare, el obişnuia să le elibereze un întemniţat pe care îl cereau ei.7 Şi era unul numit Baraba, întemniţat împreună cu nişte răzvrătiţi, care uciseseră oameni în timpul răscoalei.8 Iar mulţimea, urcându-se, a început să-i ceară să le facă după cum obişnuia.9 Pilat le-a răspuns: „Vreţi să-l eliberez pe regele iudeilor?”,10 fiindcă ştia că marii preoţi din invidie îl dăduseră în mâna lui.11 Dar marii preoţi au aţâţat mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Barnaba.12 Din nou i-a întrebat Pilat: „Şi ce vreţi să fac cu Cel căruia îi ziceţi regele iudeilor?”13 Şi iarăşi ei au strigat: „Răstigneşte-l!”14 „Dar ce rău a făcut?” a spus Pilat. Dar ei strigau şi mai tare: „Răstigneşte-l!”15 Atunci Pilat, vrând să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus l-a biciuit şi l-a dat să fie răstignit.16 Soldaţii l-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au chemat toată cohorta.17 L-au îmbrăcat în porfiră şi, împletind o cunună de spini, i-au pus-o pe cap.18 Şi au început să se plece înaintea lui, zicând: „Te salutăm, regele iudeilor!”19 Şi îl loveau în cap cu o trestie şi îl scuipau şi, căzând în genunchi, i se închinau.20 Iar după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de porfiră şi l-au îmbrăcat cu hainele sale. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.21 Şi au silit pe un trecător, Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi Rufus, să-i poarte crucea.22 Şi l-au dus la locul numit Golgota, care se traduce Locul Căpăţânii.23 Şi i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu a luat.24 Apoi l-au răstignit şi şi-au împărţit hainele aruncând sorţii pentru ele, ca să vadă care ce să ia.25 Şi când l-au răstignit era ceasul al treilea.26 Iar pricina răstignirii lui era scrisă deasupra: „Regele iudeilor!”27 Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui.29 Iar trecătorii îl huleau, plecându-şi capetele şi zicând: „Vai, tu, cel ce distruge Templul şi-l zideşte la loc în trei zile,30 mântuieşte-te pe tine însuţi şi coboară de pe cruce.”31 La fel şi marii preoţi îşi băteau joc între ei, împreună cu cărturarii, zicând: „Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu se poate mântui.32 Hristos, regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Şi cei răstigniţi împreună cu El îşi băteau joc de El.33 Şi când a venit ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste întreg pământul până la ceasul al nouălea.34 Iar în ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „Eloi, Eloi, lema sabahthani?” care tradus înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”35 Cei ce stăteau acolo, când au auzit, au zis: „Iată, îl strigă pe Ilie.”36 Şi a fugit unul din ei şi, umplând un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare de pe cruce.”37 Iar Iisus, strigând puternic, şi-a dat duhul.38 Atunci perdeaua Templului s-a sfâşiat în două de sus până jos.39 Iar centurionul care stătea lângă El, văzând că şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu!”40 Erau acolo şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria a lui Iacov cel mic şi mama lui Iosie şi Salomeea,41 cele care, pe când era în Galileea, îl urmau şi îi slujeau, şi multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.42 Şi când s-a făcut seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei,43 Iosif din Arimateea, un sfetnic bine-văzut, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, s-a dus şi, îndrăznind să intre la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.44 Pilat s-a mirat că Iisus era deja mort şi a chemat un centurion să-l întrebe dacă a murit de mult.45 Aflând de la centurion că Iisus a murit, i-a dat lui Iosif trupul.46 Şi el a cumpărat un giulgiu, a coborât trupul lui Iisus şi l-a învelit în giulgiu. Apoi l-a aşezat într-un mormânt, care era săpat în piatră, şi a prăvălit o piatră peste uşa mormântului.47 Iar Maria Magdalena şi Maria a lui Iose priveau unde l-au pus. Matthew 261 După ce a isprăvit Iisus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor săi:2 „Ştiţi că după două zile va fi Paştele şi Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit!”3 Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa4 şi s-au sfătuit împreună cum să-l prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-l omoare.5 Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”6 Când era Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul,7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul lui.8 Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.”10 Când a auzit Iisus, le-a zis: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos faţă de mine.11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.12 Dacă a turnat acest mir pe trupul meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii mele pentru îngropare.13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la marii preoţi15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi şi-l voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-l dea pe Iisus în mâinile lor.17 În prima zi a Sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Iisus şi i-au zis: „Unde vrei să-ţi pregătim masa de Paşte?”18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea mea este aproape, voi sărbători Paştele cu ucenicii mei în casa ta.”19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Iisus şi au pregătit Paştele.20 Seara, Iisus s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai săi.21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi mă va vinde.”22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-i zică fiecare pe rând: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”23 El le-a răspuns: „Cel ce a întins cu mine mâna în blid, acela mă va vinde.24 Fiul Omului se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”25 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, i-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Iisus i-a răspuns „Tu ai zis!”26 Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu.”27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat paharul zicând: „Beţi toţi din el,28 fiindcă acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui meu.”30 După ce au cântat au ieşit pe Muntele Măslinilor.31 Atunci Iisus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi vă veţi poticni din pricina mea, după cum este scris: Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.32 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”33 Petru a luat cuvântul şi i-a zis: „Chiar dacă toţi s-ar poticni, eu niciodată nu mă voi poticni.”34 „Adevărat îţi spun” i-a zis Iisus „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori.”35 Petru i-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, tot nu mă voi lepăda de tine.” Şi toţi ucenicii spuneau acelaşi lucru.36 Atunci Iisus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până mă voi duce acolo să mă rog.”37 L-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare.38 Iisus le-a zis atunci: „Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine.”39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu mine!41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de zel, dar trupul este neputincios.”42 S-a depărtat a doua oară şi s-a rugat zicând: „Părintele meu, dacă paharul acesta nu poate fi îndepărtat de mine, fără să-l beau, facă-se voia ta!”43 S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.44 I-a lăsat din nou, s-a depărtat şi s-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte.45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.46 Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă vinde este aproape!”47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, trimişi de marii preoţi şi de bătrânii poporului.48 Iar vânzătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeţi-l!”49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Iisus şi i-a zis: „Bucură-te, învăţătorule!” Şi l-a sărutat.50 Iisus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci?” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Iisus şi l-au prins.51 Şi unul dintre cei ce erau cu Iisus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea.52 Atunci Iisus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, fiindcă toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.53 Crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu, care mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?54 Dar altfel cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?”55 În clipa aceea, Iisus a zis mulţimii: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege, ca să mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în Templu şi n-aţi pus mâna pe mine.56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor.” Atunci toţi ucenicii l-au părăsit şi au fugit.57 Cei ce l-au prins pe Iisus, l-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.58 Petru l-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă cum se va termina.59 Marii preoţi, bătrânii şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-l poată omorî.60 Dar n-au găsit nici una, cu toate că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi61 şi au spus: „Acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”62 Marele preot s-a sculat în picioare şi i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”63 Iisus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi i-a zis: „Te pun să juri pe Dumnezeu cel Viu dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”64 „Tu ai spus!” i-a răspuns Iisus. „Ba mai mult vă spun că de acum încolo îl veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia lui.66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.”67 Atunci l-au scuipat în faţă, l-au bătut cu pumnii şi l-au pălmuit,68 zicând: „Hristoase, profeţeşte-ne: cine te-a lovit?”69 Petru şedea afară în curte. Şi a venit la el o slujnică a şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Galileeanul!”70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vorbeşti.”71 Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus din Nazaret.”72 El s-a lepădat iarăşi, cu jurământ, şi a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”73 Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: „Nu încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, fiindcă şi vorba te dă de gol.”74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Şi îndată a cântat cocoşul.75 Atunci Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Iisus: „Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori.” Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Matthew 271 Când s-a făcut ziuă, toţi marii preoţi şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-l omoare.2 După ce l-au legat, l-au dus şi l-au dat în mâna procuratorului Ponţiu Pilat.3 Atunci Iuda, cel ce l-a vândut, când a văzut că Iisus a fost condamnat la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat marilor preoţi si bătrânilor4 şi a zis: „Am păcătuit, fiindcă am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”5 Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.6 Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în tezaurul Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.”7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor.8 Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui.”9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel10 şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.11 Iisus s-a înfăţişat înaintea procuratorului, iar procuratorul l-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Iisus, „sunt.”12 Dar n-a răspuns nimic la învinuirile marilor preoţi şi ale bătrânilor.13 Atunci Pilat i-a zis: „N-auzi de câte lucruri te învinuiesc ei?”14 Iisus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că procuratorul se mira foarte mult.15 De fiecare Paşte, procuratorul avea obiceiul să elibereze poporului un deţinut, pe care-l voiau ei.16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba.17 Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Iisus, care se numeşte Hristos?”18 Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe Iisus în mâinile lui.19 Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, soţia sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu acest om drept, fiindcă azi am suferit mult în vis din cauza lui.”20 Marii preoţi şi bătrânii au înduplecat poporul să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-l omoare.21 Procuratorul le-a zis: „Pe care dinte cei doi vreţi să vi-l eliberez?” „Pe Baraba!” au răspuns ei.22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!” i-au răspuns cu toţii.23 Procuratorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”24 Când a văzut Pilat că nu izbândeşte nimic, ba încă se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea poporului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă priveşte!”25 Şi tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”26 Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce a pus să-l bată cu nuiele, l-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.27 Soldaţii procuratorului l-au dus pe Iisus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor.28 L-au dezbrăcat de hainele lui şi l-au îmbrăcat cu o haină stacojie.29 Au împletit o cunună de spini pe care i-au pus-o pe cap şi i-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Ave, regele iudeilor!”30 Şi scuipau asupra lui şi luau trestia şi-l băteau în cap.31 După ce şi-au bătut astfel joc de El, l-au dezbrăcat de haina stacojie, l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să-l răstignească.32 Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus.33 Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”34 i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar El gustând, n-a vrut să bea.35 După ce l-au răstignit, i-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi.36 Apoi s-au aşezat şi-l păzeau.37 Şi i-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Iisus, regele iudeilor.”38 Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui.39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap40 şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”41 Marii preoţi împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:42 „Pe alţii i-a mântuit, dar pe El însuşi nu se poate mântui! Dacă este El regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-l iubeşte, pentru că a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.46 Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „Eli, Eli, lema sabahtani?” adică: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”47 Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie!”48 Şi îndată, unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-l mântuiască.”50 Iisus a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul.51 Şi deodată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,52 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.53 Ei au ieşit din morminte după învierea lui, au intrat în Cetatea sfântă şi s-au arătat multora.54 Centurionul şi cei care-l păzeau pe Iisus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”55 Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Ele îl urmaseră pe Iisus din Galileea, ca să-i slujească.56 Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedeu.57 Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.58 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i-l dea.59 Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat60 şi l-a pus într-un mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat.61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului.62 A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii s-au dus împreună la Pilat63 şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia!64 Dă poruncă deci ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui noaptea să-i fure trupul şi să spună poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”65 Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”66 Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă. |