1 Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei.2 Maria era cea care îl unsese cu mir pe Domnul şi îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.3 De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.”4 Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.”5 Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr.6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era.7 Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.”8 Ucenicii i-au spus: „Rabbi, adineauri te căutau iudeii ca să te ucidă cu pietre şi te duci iar acolo?”9 Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi.10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.”11 A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar mă duc să-l trezesc.”12 Ucenicii i-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.”13 Iisus vorbise despre moartea lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn.14 Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit15 şi mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!”16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!”17 Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt.18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.19 Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor.20 Când Marta a auzit că vine Iisus, i-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă.21 Atunci Marta i-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;22 dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.”23 Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.”24 Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.”25 Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?”27 I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”28 După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.”29 Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El.30 Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde îi ieşise Marta în întâmpinare.31 Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo.32 Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-l, a căzut la picioarele lui şi i-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.”33 Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat34 şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei i-au zis: „Doamne, vino şi vezi!”35 Şi Iisus a plâns.36 Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!”37 Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”38 Atunci, suspinând iar în sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră.39 Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, i-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.”40 Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”41 Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat.42 Eu ştiam că întotdeauna mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu m-ai trimis.”43 După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!”44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
John 12
1 Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi.2 I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.3 Atunci Maria, luând o litră de parfum de nard, de mare preţ, i-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului.4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii lui, cel care avea să-l trădeze, a spus:5 „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari şi nu a fost dat săracilor?”6 Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea.7 Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării mele.
Luke 10
38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat şi l-a primit o femeie pe nume Marta.39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvântul lui.40 Marta era ocupată cu multe treburi. Oprindu-se, i-a spus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!”41 Însă Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, te îngrijeşti şi te frămânţi pentru multe,42 dar de un singur lucru este nevoie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
