45 Îndată după aceea Iisus i-a silit pe ucenicii săi să intre în corabie şi să meargă înaintea lui pe partea cealaltă, spre Betsaida, cât timp El va da drumul mulţimii.46 Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus pe munte ca să se roage.47 Se făcuse seară şi corabia lor era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm.48 Văzându-i cum se chinuiau vâslind, fiindcă vântul le era potrivnic, cam pe la a patra strajă din noapte, Iisus a venit către ei mergând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.49 Dar ei, când l-au văzut că merge pe mare, au crezut că este o nălucă şi au început să ţipe,50 căci l-au văzut toţi şi s-au tulburat. Iisus a vorbit însă îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!”51 Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor,52 pentru că nu pricepuseră nimic din înmulţirea pâinilor, iar inima le era împietrită.
