35 Therefore he says also in another psalm, “‘You will not let your Holy One see corruption.’36 For David, after he had served the purpose of God in his own generation, fell asleep and was laid with his fathers and saw corruption,37 but he whom God raised up did not see corruption.
Deuteronomy 18
15 Cain, Ghibeea şi Timna: zece cetăţi cu satele lor.16 Halhul, Bet-Ţur şi Ghedor;17 Maarat, Bet-Anot şi Eltecon: şase cetăţi cu satele lor. Tecoa, Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem, Galem, Betir şi Manah: unsprezece cetăţi cu satele lor.18 Chiriat-Baal sau Chiriat-Iearim şi Harabah; două cetăţi cu satele lor şi cu împrejurimile.19 În pustiu erau: Bet-Araba, Midin şi Secaca;
Exodus 12
1 The LORD said to Moses and Aaron in the land of Egypt,2 “This month shall be for you the beginning of months. It shall be the first month of the year for you.3 Tell all the congregation of Israel that on the tenth day of this month every man shall take a lamb according to their fathers' houses, a lamb for a household.4 And if the household is too small for a lamb, then he and his nearest neighbor shall take according to the number of persons; according to what each can eat you shall make your count for the lamb.5 Your lamb shall be without blemish, a male a year old. You may take it from the sheep or from the goats,6 and you shall keep it until the fourteenth day of this month, when the whole assembly of the congregation of Israel shall kill their lambs at twilight.7 “Then they shall take some of the blood and put it on the two doorposts and the lintel of the houses in which they eat it.8 They shall eat the flesh that night, roasted on the fire; with unleavened bread and bitter herbs they shall eat it.9 Do not eat any of it raw or boiled in water, but roasted, its head with its legs and its inner parts.10 And you shall let none of it remain until the morning; anything that remains until the morning you shall burn.11 In this manner you shall eat it: with your belt fastened, your sandals on your feet, and your staff in your hand. And you shall eat it in haste. It is the LORD's Passover.12 For I will pass through the land of Egypt that night, and I will strike all the firstborn in the land of Egypt, both man and beast; and on all the gods of Egypt I will execute judgments: I am the LORD.13 The blood shall be a sign for you, on the houses where you are. And when I see the blood, I will pass over you, and no plague will befall you to destroy you, when I strike the land of Egypt.14 “This day shall be for you a memorial day, and you shall keep it as a feast to the LORD; throughout your generations, as a statute forever, you shall keep it as a feast.15 Seven days you shall eat unleavened bread. On the first day you shall remove leaven out of your houses, for if anyone eats what is leavened, from the first day until the seventh day, that person shall be cut off from Israel.16 On the first day you shall hold a holy assembly, and on the seventh day a holy assembly. No work shall be done on those days. But what everyone needs to eat, that alone may be prepared by you.17 And you shall observe the Feast of Unleavened Bread, for on this very day I brought your hosts out of the land of Egypt. Therefore you shall observe this day, throughout your generations, as a statute forever.18 In the first month, from the fourteenth day of the month at evening, you shall eat unleavened bread until the twenty-first day of the month at evening.19 For seven days no leaven is to be found in your houses. If anyone eats what is leavened, that person will be cut off from the congregation of Israel, whether he is a sojourner or a native of the land.20 You shall eat nothing leavened; in all your dwelling places you shall eat unleavened bread.”21 Then Moses called all the elders of Israel and said to them, “Go and select lambs for yourselves according to your clans, and kill the Passover lamb.22 Take a bunch of hyssop and dip it in the blood that is in the basin, and touch the lintel and the two doorposts with the blood that is in the basin. None of you shall go out of the door of his house until the morning.23 For the LORD will pass through to strike the Egyptians, and when he sees the blood on the lintel and on the two doorposts, the LORD will pass over the door and will not allow the destroyer to enter your houses to strike you.24 You shall observe this rite as a statute for you and for your sons forever.25 And when you come to the land that the LORD will give you, as he has promised, you shall keep this service.26 And when your children say to you, ‘What do you mean by this service?’27 you shall say, ‘It is the sacrifice of the LORD's Passover, for he passed over the houses of the people of Israel in Egypt, when he struck the Egyptians but spared our houses.’” And the people bowed their heads and worshiped.28 Then the people of Israel went and did so; as the LORD had commanded Moses and Aaron, so they did.29 At midnight the LORD struck down all the firstborn in the land of Egypt, from the firstborn of Pharaoh who sat on his throne to the firstborn of the captive who was in the dungeon, and all the firstborn of the livestock.30 And Pharaoh rose up in the night, he and all his servants and all the Egyptians. And there was a great cry in Egypt, for there was not a house where someone was not dead.31 Then he summoned Moses and Aaron by night and said, “Up, go out from among my people, both you and the people of Israel; and go, serve the LORD, as you have said.32 Take your flocks and your herds, as you have said, and be gone, and bless me also!”33 The Egyptians were urgent with the people to send them out of the land in haste. For they said, “We shall all be dead.”34 So the people took their dough before it was leavened, their kneading bowls being bound up in their cloaks on their shoulders.35 The people of Israel had also done as Moses told them, for they had asked the Egyptians for silver and gold jewelry and for clothing.36 And the LORD had given the people favor in the sight of the Egyptians, so that they let them have what they asked. Thus they plundered the Egyptians.37 And the people of Israel journeyed from Rameses to Succoth, about six hundred thousand men on foot, besides women and children.38 A mixed multitude also went up with them, and very much livestock, both flocks and herds.39 And they baked unleavened cakes of the dough that they had brought out of Egypt, for it was not leavened, because they were thrust out of Egypt and could not wait, nor had they prepared any provisions for themselves.40 The time that the people of Israel lived in Egypt was 430 years.41 At the end of 430 years, on that very day, all the hosts of the LORD went out from the land of Egypt.42 It was a night of watching by the LORD, to bring them out of the land of Egypt; so this same night is a night of watching kept to the LORD by all the people of Israel throughout their generations.43 And the LORD said to Moses and Aaron, “This is the statute of the Passover: no foreigner shall eat of it,44 but every slave that is bought for money may eat of it after you have circumcised him.45 No foreigner or hired servant may eat of it.46 It shall be eaten in one house; you shall not take any of the flesh outside the house, and you shall not break any of its bones.47 All the congregation of Israel shall keep it.48 If a stranger shall sojourn with you and would keep the Passover to the LORD, let all his males be circumcised. Then he may come near and keep it; he shall be as a native of the land. But no uncircumcised person shall eat of it.49 There shall be one law for the native and for the stranger who sojourns among you.”50 All the people of Israel did just as the LORD commanded Moses and Aaron.51 And on that very day the LORD brought the people of Israel out of the land of Egypt by their hosts.
Genesis 22
1 " După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: ""Avraame, Avraame!"" Iar el a răspuns: ""Iată-mă!""2 "" Şi Dumnezeu i-a zis: ""Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!""3 " Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.4 Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.5 " Atunci a zis Avraam slugilor sale: ""Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi"".6 " Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.7 " Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: ""Tată!"" Iar acesta a răspuns: ""Ce este, fiul meu?"" Zis-a Isaac: ""Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?""8 "" Avraam însă a răspuns: ""Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!"" Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.9 " Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.10 Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.11 " Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: ""Avraame, Avraame!"" Răspuns-a acesta: ""Iată-mă!""12 "" Iar îngerul a zis: ""Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău"".13 " Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.14 " Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: ""În munte Domnul Se arată"".15 " Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis:16 " ""Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine,17 " De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi;18 " Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu"".
Isaiah 61
1 Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără.2 Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului.
John 19
23 După ce l-au răstignit pe Iisus, soldaţii i-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos.24 Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. Aşa au făcut soldaţii.
Matthew 8
16 Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii,17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice: El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre.
Psalm 118
22 Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.23 Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.24 Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
Psalm 16
8 Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.9 Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.10 Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.11 Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
Psalm 22
1 Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.2 Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.3 Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob;4 Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.5 Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.6 Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.7 Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.8 Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;9 Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.10 Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit;11 Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut.12 Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;13 Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.14 Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,15 De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.16 Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău17 Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,18 Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.19 De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,20 Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.21 Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.22 Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit.23 Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?24 Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.25 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.26 (Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core, spre înţelegere, cântare pentru cel iubit.) Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.27 Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.28 Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,29 Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte, pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.30 Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.31 Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
Zechariah 11
12 " Şi le-am zis: ""Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi.13 "" Atunci a grăit Domnul către Mine: ""Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei"". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.
Zechariah 12
10 Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut.
