1 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În vremurile de dedemult el a supus pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.2 Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.3 Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor.4 Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.5 Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în flăcări!6 Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.7 Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.8 Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste Israel.9 Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care întru mândria lor şi întru semeţia inimii lor zic:10 " ""Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să punem cedri în locul lor!""11 " Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe duşmanii lui îi va înarma:12 Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi vor mânca aceştia pe Israel cu toată gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi;13 Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va căuta pe Domnul Savaot.14 Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia.15 Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul mincinos sunt coada.16 Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri.17 Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii lui şi de văduve nu-i este milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.18 Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale.19 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa pe vecinul său.20 Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca şi nu se vor sătura; fiecare va mânca din carnea aproapelui său:21 Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi braţul Lui mereu întins va fi.
John 1
1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.2 Acesta era la început la Dumnezeu.3 Toate au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce s-a făcut nu s-a făcut fără El.4 În El era viaţa, iar viaţa era lumina oamenilor.5 Şi lumina străluceşte în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.6 A fost un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan.7 El a venit să dea mărturie, să mărturisească despre lumină, ca toţi să creadă prin el.8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină.9 Aceasta era lumina cea adevărată care, venind în lume, luminează orice om.10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu l-a cunoscut.11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit.12 Dar tuturor celor care l-au primit, celor care cred în numele său, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu,13 născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupească, nici din voinţa vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi şi noi am văzut slava lui, slava Unului Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.15 Ioan dădea mărturie despre El şi striga: „Acesta era cel despre care am spus: cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că era înainte de mine.”16 Noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har.17 Fiindcă legea a fost dată prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.18 Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată. Dumnezeu Unul Născut, care este în sânul Tatălui, El l-a făcut cunoscut.19 Aceasta a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Cine eşti tu?”20 El a mărturisit şi nu a negat, ci a mărturisit: „Nu sunt eu Hristosul!”21 Ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti? Eşti tu Ilie?” El a spus: „Nu sunt.” „Eşti Profetul?”, iar el a răspuns: „Nu.”22 Atunci i-au zis: „Cine eşti? Ca să le dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?”23 Le-a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: Neteziţi calea Domnului, precum a zis Isaia, profetul.”24 Cei trimişi erau dintre farisei25 şi l-au întrebat: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti nici Hristosul, nici Ilie, nici Profetul?”26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru se află cel pe care voi nu-l cunoaşteţi,27 Cel care vine după mine şi căruia eu nu sunt vrednic nici măcar să-i dezleg cureaua încălţămintei.”28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.29 A doua zi Ioan l-a văzut pe Iisus venind spre el şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!30 Acesta este cel despre care am spus: După mine vine un om care a fost înaintea mea, fiindcă era înainte de mine.31 Eu nu îl cunoşteam, dar am venit să botez cu apă ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”32 Şi Ioan, dând mărturie, a spus: „Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.33 Eu nu îl cunoşteam, dar Acela care m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: Cel peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând asupra lui, El este cel care botează în Duhul Sfânt.34 Iar eu am văzut şi am dat mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu.”35 În ziua următoare Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii săi36 şi, privindu-l pe Iisus care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”37 Iar cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Iisus.38 Şi Iisus, întorcându-se şi văzând că merg după El, le-a spus: „Ce căutaţi?” Ei i-au spus: „Rabbi – care, tradus, înseamnă Învăţătorule – unde locuieşti?”39 El le-a spus: „Veniţi şi vedeţi!” Au mers, aşadar, şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era pe la ceasul al zecelea.40 Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan şi îl urmaseră pe Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia – care, tradus, înseamnă Cel Uns”,42 şi l-a dus la Iisus. Iisus, privindu-l ţintă, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan, tu te vei numi Chefa, care se traduce Petru.”43 A doua zi a vrut să plece spre Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi Iisus i-a spus: „Urmează-mă!”44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: „L-am găsit pe acela despre care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif.”46 Şi Natanael i-a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino şi vezi!”47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind spre El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie.”48 „De unde mă cunoşti?”, i-a spus Natanael. Iisus i-a răspuns: „Înainte să te cheme Filip, te-am văzut când erai sub smochin.”49 Natanael i-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel!”50 Iisus i-a răspuns: „Crezi fiindcă ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri şi mai mari!”51 Şi i-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului.”
Mark 1
1 Începutul evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.2 Precum stă scris în cartea profetului Isaia: Iată Eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, el îţi va pregăti calea.3 Glasul care strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi cărările lui,4 aşa a venit Ioan, botezând în pustie şi predicând botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.5 Veneau la el oameni din tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.6 Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă şi avea o curea de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.7 Şi vestea astfel: „După mine vine Cel ce este mai tare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec şi să îi dezleg cureaua sandalelor.8 Eu v-am botezat cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.”9 În zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat în Iordan de către Ioan.10 Şi îndată după ce a ieşit din apă, s-au văzut cerurile despicându-se şi Duhul ca un porumbel coborând peste El.11 Şi un glas din ceruri s-a auzit: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, pe care l-am ales!”12 Şi Duhul l-a dus îndată în pustie.13 Şi a stat în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana; era cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau.14 După ce Ioan a fost prins, Iisus a mers în Galileea să vestească evanghelia lui Dumnezeu.15 Şi zicea: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în evanghelie!”16 Pe când trecea pe lângă marea Galileii, Iisus i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care aruncau mrejele în mare, fiindcă erau pescari.17 Şi le-a zis: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni.”18 Iar ei, lăsându-şi numaidecât mrejele, l-au urmat.19 Mergând mai departe, i-a văzut pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui. Aceştia erau în corabie şi îşi curăţau mrejele.20 Şi i-a chemat îndată şi pe ei. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, pe Zebedeu, în corabie, împreună cu angajaţii lui, au mers după El.21 Au mers în Capernaum şi îndată, intrând în sinagogă sâmbăta, a început să îi înveţe.22 Ei erau uimiţi peste măsură de învăţăturile lui, pentru că El îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.23 Şi iată că în sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat:24 „Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!”25 Iisus l-a certat: „Taci şi ieşi din el!”26 Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând tare, a ieşit din el.27 Toţi s-au mirat şi vorbeau între ei: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere. El porunceşte şi duhurilor necurate şi ele i se supun.”28 Şi numaidecât s-a dus vestea pretutindeni, în tot ţinutul Galileii.29 După ce a ieşit din sinagogă, Iisus a mers în casa lui Simon şi a lui Andrei, împreună cu Iacov şi Ioan.30 Soacra lui Petru zăcea cuprinsă de febră şi i-au spus îndată despre ea.31 Iar El s-a apropiat de ea şi a ridicat-o apucând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi a început să le slujească.32 Lăsându-se seara, pe când apunea soarele, i-au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii33 şi întreaga cetate era adunată la uşă.34 Iar El a vindecat pe mulţi dintre cei ce sufereau de diferite boli şi a scos mulţi demoni şi nu îi lăsa pe demoni să vorbească, fiindcă îl cunoşteau.35 Apoi, trezindu-se foarte de dimineaţă, a ieşit şi s-a dus în loc pustiu şi se ruga acolo.36 Simon şi cei ce erau împreună cu el l-au căutat peste tot37 şi când l-au găsit, i-au zis: „Toţi te caută.”38 El le-a spus: „Să mergem şi în altă parte, în celelalte sate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit.”39 Şi a mers, vestind în sinagogile lor din toată Galileea şi scoţând demonii.40 Şi a venit la El un lepros, rugându-l şi căzând în genunchi: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti!”41 Lui Iisus i s-a făcut milă, şi-a întins mâna, s-a atins de el şi i-a zis: „Vreau, curăţeşte-te!”42 Şi îndată s-a dus lepra de pe el şi s-a curăţit.43 Iisus i-a dat poruncă aspră şi l-a scos îndată afară44 şi i-a zis: „Vezi, să nu spui nimănui nimic. Du-te şi te arată preotului şi adu pentru curăţirea ta cele poruncite de Moise mai înainte, ca mărturie faţă de ei.”45 Dar el, când a ieşit, a început să vestească peste tot şi să răspândească vestea, aşa încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii şi veneau la El oameni de pretutindeni.