1 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În vremurile de dedemult el a supus pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.2 Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.3 Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor.4 Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.5 Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în flăcări!6 Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.7 Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.8 Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste Israel.9 Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care întru mândria lor şi întru semeţia inimii lor zic:10 " ""Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să punem cedri în locul lor!""11 " Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe duşmanii lui îi va înarma:12 Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi vor mânca aceştia pe Israel cu toată gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi;13 Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va căuta pe Domnul Savaot.14 Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia.15 Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul mincinos sunt coada.16 Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri.17 Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii lui şi de văduve nu-i este milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.18 Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale.19 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa pe vecinul său.20 Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca şi nu se vor sătura; fiecare va mânca din carnea aproapelui său:21 Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi braţul Lui mereu întins va fi.
John 1
1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.2 Acesta era la început la Dumnezeu.3 Toate au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce s-a făcut nu s-a făcut fără El.4 În El era viaţa, iar viaţa era lumina oamenilor.5 Şi lumina străluceşte în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.6 A fost un om trimis de Dumnezeu. Numele lui era Ioan.7 El a venit să dea mărturie, să mărturisească despre lumină, ca toţi să creadă prin el.8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină.9 Aceasta era lumina cea adevărată care, venind în lume, luminează orice om.10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu l-a cunoscut.11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit.12 Dar tuturor celor care l-au primit, celor care cred în numele său, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu,13 născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupească, nici din voinţa vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi şi noi am văzut slava lui, slava Unului Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.15 Ioan dădea mărturie despre El şi striga: „Acesta era cel despre care am spus: cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că era înainte de mine.”16 Noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har.17 Fiindcă legea a fost dată prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.18 Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată. Dumnezeu Unul Născut, care este în sânul Tatălui, El l-a făcut cunoscut.19 Aceasta a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Cine eşti tu?”20 El a mărturisit şi nu a negat, ci a mărturisit: „Nu sunt eu Hristosul!”21 Ei l-au întrebat: „Atunci cine eşti? Eşti tu Ilie?” El a spus: „Nu sunt.” „Eşti Profetul?”, iar el a răspuns: „Nu.”22 Atunci i-au zis: „Cine eşti? Ca să le dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?”23 Le-a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: Neteziţi calea Domnului, precum a zis Isaia, profetul.”24 Cei trimişi erau dintre farisei25 şi l-au întrebat: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti nici Hristosul, nici Ilie, nici Profetul?”26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru se află cel pe care voi nu-l cunoaşteţi,27 Cel care vine după mine şi căruia eu nu sunt vrednic nici măcar să-i dezleg cureaua încălţămintei.”28 Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.29 A doua zi Ioan l-a văzut pe Iisus venind spre el şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!30 Acesta este cel despre care am spus: După mine vine un om care a fost înaintea mea, fiindcă era înainte de mine.31 Eu nu îl cunoşteam, dar am venit să botez cu apă ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”32 Şi Ioan, dând mărturie, a spus: „Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.33 Eu nu îl cunoşteam, dar Acela care m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: Cel peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând asupra lui, El este cel care botează în Duhul Sfânt.34 Iar eu am văzut şi am dat mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu.”35 În ziua următoare Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii săi36 şi, privindu-l pe Iisus care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”37 Iar cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Iisus.38 Şi Iisus, întorcându-se şi văzând că merg după El, le-a spus: „Ce căutaţi?” Ei i-au spus: „Rabbi – care, tradus, înseamnă Învăţătorule – unde locuieşti?”39 El le-a spus: „Veniţi şi vedeţi!” Au mers, aşadar, şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era pe la ceasul al zecelea.40 Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan şi îl urmaseră pe Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia – care, tradus, înseamnă Cel Uns”,42 şi l-a dus la Iisus. Iisus, privindu-l ţintă, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan, tu te vei numi Chefa, care se traduce Petru.”43 A doua zi a vrut să plece spre Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi Iisus i-a spus: „Urmează-mă!”44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: „L-am găsit pe acela despre care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif.”46 Şi Natanael i-a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino şi vezi!”47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind spre El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie.”48 „De unde mă cunoşti?”, i-a spus Natanael. Iisus i-a răspuns: „Înainte să te cheme Filip, te-am văzut când erai sub smochin.”49 Natanael i-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel!”50 Iisus i-a răspuns: „Crezi fiindcă ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri şi mai mari!”51 Şi i-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului.”
Mark 1
1 The beginning of the gospel of Jesus Christ, the Son of God.2 As it is written in Isaiah the prophet, “Behold, I send my messenger before your face, who will prepare your way,3 the voice of one crying in the wilderness: ‘Prepare the way of the Lord, make his paths straight,’”4 John appeared, baptizing in the wilderness and proclaiming a baptism of repentance for the forgiveness of sins.5 And all the country of Judea and all Jerusalem were going out to him and were being baptized by him in the river Jordan, confessing their sins.6 Now John was clothed with camel's hair and wore a leather belt around his waist and ate locusts and wild honey.7 And he preached, saying, “After me comes he who is mightier than I, the strap of whose sandals I am not worthy to stoop down and untie.8 I have baptized you with water, but he will baptize you with the Holy Spirit.”9 In those days Jesus came from Nazareth of Galilee and was baptized by John in the Jordan.10 And when he came up out of the water, immediately he saw the heavens being torn open and the Spirit descending on him like a dove.11 And a voice came from heaven, “You are my beloved Son; with you I am well pleased.”12 The Spirit immediately drove him out into the wilderness.13 And he was in the wilderness forty days, being tempted by Satan. And he was with the wild animals, and the angels were ministering to him.14 Now after John was arrested, Jesus came into Galilee, proclaiming the gospel of God,15 and saying, “The time is fulfilled, and the kingdom of God is at hand; repent and believe in the gospel.”16 Passing alongside the Sea of Galilee, he saw Simon and Andrew the brother of Simon casting a net into the sea, for they were fishermen.17 And Jesus said to them, “Follow me, and I will make you become fishers of men.”18 And immediately they left their nets and followed him.19 And going on a little farther, he saw James the son of Zebedee and John his brother, who were in their boat mending the nets.20 And immediately he called them, and they left their father Zebedee in the boat with the hired servants and followed him.21 And they went into Capernaum, and immediately on the Sabbath he entered the synagogue and was teaching.22 And they were astonished at his teaching, for he taught them as one who had authority, and not as the scribes.23 And immediately there was in their synagogue a man with an unclean spirit. And he cried out,24 “What have you to do with us, Jesus of Nazareth? Have you come to destroy us? I know who you are—the Holy One of God.”25 But Jesus rebuked him, saying, “Be silent, and come out of him!”26 And the unclean spirit, convulsing him and crying out with a loud voice, came out of him.27 And they were all amazed, so that they questioned among themselves, saying, “What is this? A new teaching with authority! He commands even the unclean spirits, and they obey him.”28 And at once his fame spread everywhere throughout all the surrounding region of Galilee.29 And immediately he left the synagogue and entered the house of Simon and Andrew, with James and John.30 Now Simon's mother-in-law lay ill with a fever, and immediately they told him about her.31 And he came and took her by the hand and lifted her up, and the fever left her, and she began to serve them.32 That evening at sundown they brought to him all who were sick or oppressed by demons.33 And the whole city was gathered together at the door.34 And he healed many who were sick with various diseases, and cast out many demons. And he would not permit the demons to speak, because they knew him.35 And rising very early in the morning, while it was still dark, he departed and went out to a desolate place, and there he prayed.36 And Simon and those who were with him searched for him,37 and they found him and said to him, “Everyone is looking for you.”38 And he said to them, “Let us go on to the next towns, that I may preach there also, for that is why I came out.”39 And he went throughout all Galilee, preaching in their synagogues and casting out demons.40 And a leper came to him, imploring him, and kneeling said to him, “If you will, you can make me clean.”41 Moved with pity, he stretched out his hand and touched him and said to him, “I will; be clean.”42 And immediately the leprosy left him, and he was made clean.43 And Jesus sternly charged him and sent him away at once,44 and said to him, “See that you say nothing to anyone, but go, show yourself to the priest and offer for your cleansing what Moses commanded, for a proof to them.”45 But he went out and began to talk freely about it, and to spread the news, so that Jesus could no longer openly enter a town, but was out in desolate places, and people were coming to him from every quarter.
