9 Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp.10 La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale.11 A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale.12 Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat.13 Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta.14 Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră!15 L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei?16 Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!”17 Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris: Piatra pe care au aruncat-o zidarii, aceasta ajuns în capul unghiului?18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.”
Mark 12
1 Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a înconjurat-o cu gard, a săpat în ea un teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe.2 Când a venit vremea roadelor, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.3 Dar ei, luându-l pe acel rob, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.4 El a trimis un alt rob la ei şi aceluia i-au spart capul şi l-au necinstit.5 A trimis altul apoi. Pe acesta l-au ucis. Apoi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, pe alţii i-au omorât.6 Avea şi un fiu iubit. Şi pe acela l-a trimis în cele din urmă la ei, zicând: Le va fi ruşine de fiul meu.7 Dar lucrătorii s-au vorbit între ei: Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.8 Şi, luându-l, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.9 Deci ce va face stăpânul viei? Va veni şi îi va nimici pe lucrători, iar via o va da altora.10 N-aţi citit niciodată Scriptura aceasta: Piatra pe care au nesocotit-o zidarii, aceasta a ajuns în capul unghiului.11 De la Domnul a venit lucrul acesta şi este minunat în ochii noştri”?12 Atunci căutau să-l prindă, dar se temeau de popor, fiindcă înţeleseseră că lor le spusese parabola. Şi lăsându-l, au plecat.
Matthew 20
1 Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis de dimineaţă să-şi angajeze lucrători la vie.2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie.3 A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.4 Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. Şi s-au dus.5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?7 Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a angajat nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept.8 Seara, stăpânul viei i-a zis administratorului său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar.10 Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare.11 După ce au primit banii, murmurau împotriva gospodarului12 şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.13 Atunci el i-a răspuns unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine pentru un dinar?14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să-i plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.15 Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?16 – Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Matthew 21
33 Ascultaţi încă o parabolă. Era odată un om gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară.34 Când a venit vremea recoltei, i-a trimis pe slujitorii săi la viticultori, ca să ia partea lui din recoltă.35 Viticultorii au pus mâna pe slujitorii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.36 A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, iar viticultorii i-au primit la fel.37 La sfârşit, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: Pe fiul meu îl vor primi cu cinste!38 Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis între ei: Iată-l pe moştenitor! Haideţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.39 Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face el viticultorilor?”41 Ei i-au răspuns: „Pe nemernicii aceia îi va nimici fără milă şi via o va da altor viticultori care-i vor da recolta la vremea cuvenită.”42 Iisus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri.43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu vă va fi luată şi va fi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite.44 Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.”45 După ce au auzit parabolele lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Iisus vorbeşte despre ei46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele îl credeau profet.
