1 Plecat-a cerurile şi S-a coborât Şi sub picioarele Lui era negură deasă.2 Şezut-a pe heruvimi şi a zburat, zburat-a pe aripile vântului!3 Din negură Şi-a făcut adăpost Şi cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase şi cu nori negri era înfăşurat.4 De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăştiau norii, Aruncând grindină şi cărbuni de foc.5 Atunci Domnul a tunat în ceruri Şi Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;6 Slobozit-a săgeţile Sale şi a împrăştiat pe vrăjmaşi, Înmulţitu-Şi-a fulgerele şi i-a pus pe fugă.7 De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Şi temeliile lumii s-au descoperit.8 Tinzându-Şi El mâna de sus, m-a apucat Şi m-a scos din ape adânci;9 Izbăvitu-m-a de vrăjmaşul meu cel puternic, De cei ce mă urau şi erau mai tari ca mine:10 Aceştia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;11 El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!12 Domnul mi-a dat după nevinovăţia mea, După curăţia mâinilor mele mi-s plătit.
