Parabia văduvei persistente

Luke 18

1 Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2 Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3 Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4 Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că această văduvă mă sâcâie, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă bată la cap.” 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7 Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8 Vă spun că le va face repede dreptate. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”