1 Fraţilor, vă facem cunoscut harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile din Macedonia.2 Căci în mijlocul marii suferinţe cu care au fost încercaţi, belşugul bucuriei şi sărăcia lor grea au prisosit prin bogăţia dărniciei lor.3 Eu dau mărturie că au dat de bunăvoie după puterile lor, ba chiar peste puterile lor4 şi ne-au cerut cu multe rugăminţi harul de a lua parte la ajutorarea sfinţilor.5 Şi nu aşa cum speram noi, ci mai întâi s-au dăruit pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu,6 aşa încât l-am rugat pe Tit să ducă la capăt şi printre voi această strângere de ajutoare pe care o începuse.7 Dar, aşa cum prisosiţi în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi zel şi în dragostea pe care aţi primit-o de la noi, să prisosiţi şi în această binefacere.8 Nu spun aceasta ca pe o poruncă, ci, prin exemplul râvnei altora, vreau să pun la încercare adevărul iubirii voastre.9 Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos care, deşi era bogat, s-a făcut sărac, astfel încât prin sărăcia lui voi să deveniţi bogaţi.10 În această privinţă vă dau un sfat: această binefacere vă este folositoare vouă care, încă de anul trecut, aţi dorit să faceţi ceva şi aţi şi făcut.11 Acum, din ceea ce aveţi, duceţi la bun sfârşit această lucrare, pentru ca împlinirea ei să fie pe măsura voinţei voastre pline de râvnă.12 Fiindcă dacă există bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are.13 Nu trebuie să li se aducă uşurare altora prin strâmtorarea voastră, ci să fie un echilibru:14 belşugul vostru de acum să umple sărăcia lor, ca şi belşugul lor să fie pentru sărăcia voastră, să fie un echilibru,15 după cum este scris: Celui care a strâns mult nu i-a prisosit, iar cel care a strâns puţin nu a dus lipsă.16 Să-i mulţumim lui Dumnezeu, cel care a pus acelaşi zel pentru voi în inima lui Tit,17 căci el nu numai că a primit îndemnul nostru, dar, fiind şi mai plin de râvnă, a plecat la voi de bunăvoie.18 Împreună cu el l-am trimis şi pe fratele care este lăudat în toate bisericile datorită evangheliei,19 ba, mai mult, a fost şi ales de către biserici ca însoţitorul nostru de călătorie în această lucrare de binefacere înfăptuită de noi pentru însăşi slava Domnului şi pentru a vă arăta înflăcărarea noastră.20 Prin aceasta ne ferim ca cineva să ne vorbească de rău pentru strângerea de daruri pe care am făcut-o,21 deoarece căutăm să facem ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.22 L-am trimis cu ei şi pe fratele pe care l-am pus la încercare în multe împrejurări, de multe ori, şi a fost plin de zel. Acum însă este şi mai plin de râvnă, prin marea lui încredere pe care o are în voi.23 Astfel, fie pentru Tit, însoţitorul şi colaboratorul meu pe lângă voi, fie pentru fraţii noştri, apostolii Bisericii şi slava lui Hristos,24 arătaţi înaintea bisericilor dovada iubirii voastre şi motivul pentru care suntem mândri de voi.
