1 Dar pe când vorbeau ei poporului, s-au năpustit preoţii şi comandantul gărzii Templului şi saducheii,2 mâniaţi că învăţau poporul şi că vesteau că există, în Iisus, înviere din morţi.3 Au pus mâna pe ei şi i-au închis până a doua zi, pentru că era deja seară.4 Însă mulţi dintre cei care ascultaseră cuvântul au crezut şi numărul lor s-a ridicat la aproape cinci mii de bărbaţi.5 A doua zi s-au adunat conducătorii şi bătrânii şi toţi învăţaţii din Ierusalim6 şi Anna, marele preot, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul marilor preoţi.7 I-au pus în mijlocul lor, în picioare, şi au început să-i întrebe „Cu ce putere şi în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis „Conducători şi bătrâni ai poporului,9 dacă astăzi suntem judecaţi pentru ajutorul dat unui om bolnav şi pentru felul în care a fost vindecat,10 atunci să ştiţi, voi toţi şi întreg poporul lui Israel, că în numele lui Iisus Hristos, Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi, stă omul acesta sănătos în faţa voastră!11 El este piatra neluată în seamă de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului!12 Şi în nimeni altul nu este mântuirea, nici nu este sub cer vreun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”13 Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni simpli, fără carte, ei s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Iisus.14 Dar vedeau cum stătea împreună cu ei omul care fusese vindecat şi nu aveau ce să le zică împotrivă.15 Le-au poruncit, atunci, să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit între ei16 zicând: „Ce să le facem acestor oameni? E limpede că prin ei s-a făcut un semn nemaivăzut, cunoscut de toţi locuitorii Ierusalimului, şi noi nu putem tăgădui aceasta.17 Dar, ca să nu se răspândească mai tare vestea în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui despre numele acesta!”18 Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe pe cineva despre numele lui Iisus.19 Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Este drept în faţa lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Judecaţi şi voi!20 Noi nu putem să nu spunem ce am văzut şi am auzit.”21 Ei i-au ameninţat din nou şi, negăsind cum să-i pedepsească, i-au eliberat din cauza poporului, pentru că toţi îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.22 Omul asupra căruia se făcuse acest semn al vindecării era în vârstă de peste patruzeci de ani.23 După ce au fost eliberaţi, Ioan şi Petru s-au dus la ai lor şi le-au spus toate cele zise de marii preoţi şi de bătrâni.24 Iar ei, după ce i-au ascultat, au început să se roage într-un cuget şi au spus: „Stăpâne, Tu, Cel ce ai creat cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele,25 Tu, care ai spus prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău: De ce s-au întărâtat neamurile, şi popoarele au întocmit planuri deşarte?26 S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au strâns laolaltă împotriva Domnului şi a Unsului său.27 Cu-adevărat, s-au strâns în cetatea aceasta împotriva Fiului tău cel Sfânt, Iisus, pe care l-ai uns, Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu neamurile şi mulţimile lui Israel,28 ca să împlinească tot ceea ce mâna ta şi sfatul tău au hotărât mai dinainte să se întâmple.29 Acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi dă robilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată îndrăzneala,30 şi întinde-ţi mâna să se facă vindecări şi semne şi minuni prin numele Fiului tău cel Sfânt, Iisus!”31 Şi, în timp ce se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi şi au fost umpluţi toţi de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.32 Mulţimea celor ce crezuseră era o singură inimă şi un singur cuget şi nimeni nu zicea că averile lui sunt doar pentru sine, ci le aveau pe toate în comun.33 Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Iisus şi peste toţi era mult har.34 Nimeni dintre ei nu ducea lipsă de nimic, iar cei ce aveau pământuri sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute35 şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi fiecăruia i se dădea după cum avea nevoie.36 La fel şi Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică „fiul mângâierii”, un levit născut în Cipru,37 avea un ogor pe care l-a vândut, iar banii i-a adus şi i-a pus la picioarele apostolilor.
Acts 5
1 Dar un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, a vândut o bucată de pământ2 şi, cu ştirea soţiei lui, dar pe ascuns, a păstrat o parte din preţ, pe când cealaltă parte a adus-o şi a pus-o la picioarele apostolilor.3 Dar Petru i-a spus: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi ascunsă o parte din preţul pământului?4 Dacă păstrai pământul, nu rămânea al tău, iar dacă îl vindeai nu aveai dreptul să faci ce vrei cu banii? Cum de a ajuns lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!”5 Când a auzit Anania cuvintele acestea a căzut fără suflare; şi o mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit.6 Tinerii s-au ridicat şi l-au înfăşurat, l-au scos afară şi l-au îngropat.7 După aproape trei ceasuri, a intrat şi soţia sa, fără să ştie ce se întâmplase.8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut pământul?” iar ea a zis: „Da, cu atât!”.9 Petru i-a răspuns: „Cum de v-aţi înţeles voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată, cei ce ţi-au îngropat soţul sunt la uşă, gata să te scoată afară şi pe tine!”10 Ea a căzut imediat la picioarele lui, fără suflare. Tinerii au intrat şi, văzând că a murit, au scos-o şi au îngropat-o lângă soţul ei.11 Şi o mare frică a cuprins întreaga Biserică şi pe toţi cei ce ascultaseră aceste lucruri.12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor şi se adunau într-un singur cuget la Poarta lui Solomon,13 unde nimeni din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi lăuda.14 Tot mai mulţi se adăugau celor ce credeau în Domnul, o mulţime de bărbaţi şi de femei,15 aşa încât scoteau bolnavii pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi, ca măcar umbra lui Petru să îi atingă, pe unul sau altul dintre ei.16 Veneau mulţi şi din cetăţile din jurul Ierusalimului aducând bolnavi şi oameni chinuiţi de duhuri necurate – şi toţi se vindecau.17 Atunci marele preot şi împreună cu el toţi din partida saducheilor s-au ridicat plini de invidie,18 au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţă.19 Dar în timpul nopţii, un înger al Domnului a deschis uşa temniţei şi i-a scos spunând:20 „Mergeţi şi staţi în Templu şi vestiţi poporului toate cuvintele despre această viaţă nouă!”21 Ascultându-l, ei au intrat dimineaţa în templu şi au început să înveţe. Când a venit marele preot şi însoţitorii lui au convocat sinedriul şi întreg sfatul bătrânilor poporului Israel şi au trimis să-i scoată din închisoare.22 Slujitorii, când au ajuns acolo, nu i-au găsit, s-au întors şi au dat de veste:23 „Am găsit temniţa bine închisă şi gărzile în picioare lângă uşi, dar când am deschis nu era nimeni înăuntru.”24 La auzul acestor cuvinte comandantul gărzii Templului şi marii preoţi au rămas uimiţi şi nu ştiau la ce să se mai aştepte.25 Cineva a venit însă şi le-a zis: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi închis sunt în Templu şi învaţă poporul!”26 Atunci comandantul şi oamenii lui au mers şi i-au adus, dar nu cu forţa, căci le era frică să nu îi omoare poporul cu pietre.27 Odată aduşi, i-au pus în faţa sinedriului şi marele preot i-a întrebat:28 „Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu mai învăţaţi în Numele acesta? Şi, iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi acum să ne scoateţi pe noi vinovaţi pentru sângele omului acestuia!”29 Petru şi apostolii i-au răspuns „Trebuie să-l ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Iisus pe care voi l-aţi omorât şi l-aţi atârnat pe lemn.31 Pe El Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa, ca să fie Stăpânitor şi Mântuitor şi să-i dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.32 Noi suntem martori pentru aceste cuvinte şi, la fel, şi Duhul Sfânt pe care l-a dat Dumnezeu celor ce-l ascultă.”33 Cei de faţă s-au mâniat cumplit şi se sfătuiau să-i ucidă.34 Atunci, s-a ridicat un fariseu din sinedriu pe nume Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot poporul, şi a poruncit să-i scoată puţin afară pe apostoli.35 Apoi le-a zis celorlalţi „Israeliţi, aveţi mare grijă ce voiţi să faceţi cu oamenii aceştia!36 Acum câtva timp s-a ridicat Teuda, care spunea că este cineva, şi a tras după el aproape patru sute de bărbaţi. Când a fost omorât, toţi cei care-l urmau au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei.37 După aceea, în vremea recensământului, s-a ridicat Iuda galileanul şi a adunat şi el mult popor în urma lui; dar a murit şi toţi cei care erau de partea lui s-au risipit.38 Acum deci vă zic: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul şi lucrarea lor sunt omeneşti, vor fi nimicite;39 dar dacă sunt de la Dumnezeu, nu îi veţi putea nimici. Să nu vă treziţi cumva că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Ei l-au ascultat.40 Şi chemându-i pe apostoli, au pus să fie biciuiţi. Apoi le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus şi le-au dat drumul.41 Ei au plecat dinaintea sinedriului şi se bucurau că au fost învredniciţi să sufere batjocură pentru numele lui.42 Şi ziua întreagă, în Templu şi în case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Hristos Iisus.
