1 Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru cele ale întregii lumi.3 Şi din aceasta ştim că îl cunoaştem: dacă păzim poruncile lui.4 Cel care spune „îl cunosc” şi nu ţine poruncile lui, este mincinos şi adevărul nu este în el.5 Însă cel care îi păzeşte cuvântul, în el cu adevărat iubirea lui Dumnezeu este desăvârşită: prin aceasta cunoaştem că suntem în El.6 Cel care spune că rămâne în El este dator să umble aşa cum a umblat El.7 Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci porunca veche, pe care o aveţi de la început. Porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit.8 Dar vă scriu iarăşi porunca cea nouă – ceea ce este adevărat în El şi în voi – că întunericul trece, iar lumina cea adevărată străluceşte deja.9 Cel care spune că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele său, este încă în întuneric.10 Cel ce îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el nu este nici un prilej de poticnire.11 Cel ce îl urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie unde merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.12 Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă v-au fost iertate păcatele datorită numelui său.13 Vă scriu vouă, părinţilor, fiindcă l-aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă l-aţi învins pe Cel Rău.14 V-am scris vouă, copii, fiindcă l-aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris vouă, părinţilor, fiindcă l-aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris vouă, tinerilor, fiindcă sunteţi puternici şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe Cel Rău.15 Să nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el.16 Căci tot ceea ce este în lume, pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu este de la Tatăl, ci este din lume.17 Iar lumea trece, la fel şi pofta ei; dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.18 Copii, este ceasul din urmă şi, după cum aţi auzit, vine Antihrist; iar acum au venit mulţi antihrişti. Prin aceasta cunoaştem că este ceasul din urmă.19 Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri. Pentru că dacă erau dintre ai noştri ar fi rămas cu noi, dar trebuia să se arate că nu toţi sunt de-ai noştri.20 Voi aveţi ungere de la Cel Sfânt şi toţi cunoaşteţi aceasta.21 Nu v-am scris fiindcă n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că nici o minciună nu vine din adevăr.22 Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Iisus este Hristosul? Acesta este Antihristul, cel care îi neagă pe Tatăl şi pe Fiul.23 Cine-l neagă pe Fiul, nu-l are nici pe Tatăl. Cel care-l mărturiseşte pe Fiul, îl are şi pe Tatăl.24 Cât despre voi, să rămână în voi ceea ce aţi auzit de la început. Şi dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl.25 Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făcut-o: viaţa veşnică.26 V-am scris acestea despre cei care vă înşeală.27 Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie să vă înveţe cineva; ci aşa cum ungerea lui vă învaţă toate – şi ea este adevărată, nu falsă – aşa cum v-a învăţat, rămâneţi în El.28 Şi acum, copiii mei, rămâneţi în El, ca atunci când se va arăta să avem îndrăzneală şi să nu fim făcuţi de ruşine înaintea lui când va veni.29 Dacă ştiţi că El este drept, ştiţi că oricine înfăptuieşte dreptatea este născut din El.
Hebrews 5
1 For every high priest chosen from among men is appointed to act on behalf of men in relation to God, to offer gifts and sacrifices for sins.2 He can deal gently with the ignorant and wayward, since he himself is beset with weakness.3 Because of this he is obligated to offer sacrifice for his own sins just as he does for those of the people.4 And no one takes this honor for himself, but only when called by God, just as Aaron was.5 So also Christ did not exalt himself to be made a high priest, but was appointed by him who said to him, “You are my Son, today I have begotten you”;6 as he says also in another place, “You are a priest forever, after the order of Melchizedek.”7 In the days of his flesh, Jesus offered up prayers and supplications, with loud cries and tears, to him who was able to save him from death, and he was heard because of his reverence.8 Although he was a son, he learned obedience through what he suffered.9 And being made perfect, he became the source of eternal salvation to all who obey him,10 being designated by God a high priest after the order of Melchizedek.11 About this we have much to say, and it is hard to explain, since you have become dull of hearing.12 For though by this time you ought to be teachers, you need someone to teach you again the basic principles of the oracles of God. You need milk, not solid food,13 for everyone who lives on milk is unskilled in the word of righteousness, since he is a child.14 But solid food is for the mature, for those who have their powers of discernment trained by constant practice to distinguish good from evil.
