4 După ce s-a adunat mulţime mare şi au venit la El mulţi din cetăţi, Iisus le-a spus printr-o parabolă:5 A ieşit semănătorul să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna, una a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o.6 Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.7 Alta a căzut în mijlocul spinilor şi, pentru că au crescut odată cu ea, spinii au înăbuşit-o.8 Alta a căzut pe pământ bun şi, după ce a crescut, a dat rod însutit. Spunând acestea striga: „Cine are urechi de auzit să audă!”9 Dar ucenicii l-au întrebat: „Ce este această parabolă?”10 Şi le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi le sunt date în parabole, pentru ca văzând, să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.11 Iată ce înseamnă parabola: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.12 Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.14 Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt.15 Cea care este pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă frumoasă şi bună, îl păstrează şi aduc rod în răbdare.
