Dimineaţa învierii
| Cuvinte cheie | crescut Iisuse! Iisuse. înviere mormânt Paşti |
|---|---|
| Cuvinte cheie secundare | artă dimineaţă duminică miracol uşă |
| Cuvinte cheie terțiare | piatră |
| Scriptures | John 201 În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt. 2 A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus.” 3 Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt. 4 Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat. 6 În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos. 7 Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut. 9 Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. 10 Ucenicii au plecat apoi acasă. 11 Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12 Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus. 13 Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.” 14 Zicând acestea, s-a întors şi l-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus. 15 Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus şi îl voi lua” 16 Iisus i-a zis: „Maria!” Ea l-a recunoscut şi i-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!” 17 Iisus i-a zis: „Nu mă ţine, căci încă nu m-am suit la Tatăl meu. Dar mergi la fraţii mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.” 18 Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.” 19 Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. 21 Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.” 22 Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” 24 Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. 25 Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede!” 26 După opt zile ucenicii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28 Toma i-a răspuns şi a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că m-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui. Luke 241 În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8 Atunci şi-au amintit cuvintele lui. 9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate. 13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să nu-l recunoască. 17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi i-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 cum l-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi l-au răstignit. 21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23 şi, pentru că nu i-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu l-au văzut.” 25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava lui?” 27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El. 28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor. 44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în numele lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” 50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu. Mark 161 When the Sabbath was past, Mary Magdalene and Mary the mother of James and Salome bought spices, so that they might go and anoint him. 2 And very early on the first day of the week, when the sun had risen, they went to the tomb. 3 And they were saying to one another, “Who will roll away the stone for us from the entrance of the tomb?” 4 And looking up, they saw that the stone had been rolled back—it was very large. 5 And entering the tomb, they saw a young man sitting on the right side, dressed in a white robe, and they were alarmed. 6 And he said to them, “Do not be alarmed. You seek Jesus of Nazareth, who was crucified. He has risen; he is not here. See the place where they laid him. 7 But go, tell his disciples and Peter that he is going before you to Galilee. There you will see him, just as he told you.” 8 And they went out and fled from the tomb, for trembling and astonishment had seized them, and they said nothing to anyone, for they were afraid. [SOME OF THE EARLIEST MANUSCRIPTS DO NOT INCLUDE 16:9-20.] 9 [[Now when he rose early on the first day of the week, he appeared first to Mary Magdalene, from whom he had cast out seven demons. 10 She went and told those who had been with him, as they mourned and wept. 11 But when they heard that he was alive and had been seen by her, they would not believe it. 12 After these things he appeared in another form to two of them, as they were walking into the country. 13 And they went back and told the rest, but they did not believe them. 14 Afterward he appeared to the eleven themselves as they were reclining at table, and he rebuked them for their unbelief and hardness of heart, because they had not believed those who saw him after he had risen. 15 And he said to them, “Go into all the world and proclaim the gospel to the whole creation. 16 Whoever believes and is baptized will be saved, but whoever does not believe will be condemned. 17 And these signs will accompany those who believe: in my name they will cast out demons; they will speak in new tongues; 18 they will pick up serpents with their hands; and if they drink any deadly poison, it will not hurt them; they will lay their hands on the sick, and they will recover.” 19 So then the Lord Jesus, after he had spoken to them, was taken up into heaven and sat down at the right hand of God. 20 And they went out and preached everywhere, while the Lord worked with them and confirmed the message by accompanying signs.]] Matthew 281 Când sâmbăta era pe sfârşite şi începea să se lumineze de ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, fiindcă un înger al Domnului a coborât din cer, a venit şi a răsturnat piatra de la uşa mormântului şi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4 Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. 5 Dar îngerul a luat cuvântul şi le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi, fiindcă ştiu că îl căutaţi pe Iisus, care a fost răstignit. 6 Nu este aici, a înviat, după cum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul 7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor lui că a înviat dintre cei morţi. Iată, El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.” 8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor lui. 9 Dar iată că le-a întâmpinat Iisus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-i cuprindă picioarele şi i s-au închinat. 10 Atunci Iisus le-a zis: „Nu vă temeţi! Duceţi-vă de spuneţi fraţilor mei să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea.” 11 Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste marilor preoţi despre toate cele întâmplate. 12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani 13 şi le-au zis: „Spuneţi aşa: Ucenicii lui au venit noaptea, pe când dormeam noi şi l-au furat. 14 Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile procuratorului, îl vom îndupleca noi şi vă vom scăpa de grijă.” 15 Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. 16 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele pe care le poruncise Iisus să meargă. 17 Când l-au văzut, i s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18 Iisus s-a apropiat de ei, le-a vorbit şi le-a zis: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” |
