Ruinele Ephessus
| Cuvinte cheie | biblical archaeology Biserica timpurie Efes marble steps Paul ruine |
|---|---|
| Cuvinte cheie secundare | Acte ancient road Asia mică biblical history marmură Noul Testament Revelation churches Roman city ruina scară stone walls |
| Cuvinte cheie terțiare | church history column bases deal Efeseni first love pavaj teaching resource |
| Scriptures | Ephesians 1:1 Faptele Apostolilor 19:1-10 Faptele Apostolilor 19:23-41 Faptele Apostolilor 20:17-38 Revelation 2:1-7 Acts 191 Pe când Apolo era în Corint, Pavel a străbătut regiunea muntoasă a Asiei şi a intrat în Efes, unde a găsit câţiva ucenici 2 şi i-a întrebat: „Voi aţi primit Duhul Sfânt atunci când aţi crezut?” Ei însă i-au răspuns „Nici n-am auzit că există Duhul Sfânt.” 3 Apoi le-a zis: „Ce botez aţi primit?”, iar ei i-au răspuns „Botezul lui Ioan.” 4 Atunci Pavel le-a explicat: „Ioan a botezat poporul cu botezul pocăinţei, spunându-le să creadă în Cel vine după el, adică în Iisus”. 5 Auzind aceasta, ei s-au botezat în numele Domnului Iisus. 6 Pavel şi-a pus mâinile peste ei, iar Duhul Sfânt a venit asupra lor şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. 7 Oamenii aceştia erau, de toţi, doisprezece la număr. 8 Timp de trei luni, apoi, Pavel a intrat în sinagogă şi a vorbit cu îndrăzneală discutând cu iudeii şi convingându-i despre Împărăţia lui Dumnezeu. 9 Unii însă s-au împietrit şi n-au crezut şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii. Pavel s-a despărţit atunci de ei şi i-a luat pe ucenici cu sine; şi în fiecare zi discuta cu oamenii în şcoala lui Tiran, 10 vreme de doi ani. Astfel, toţi locuitorii din Asia au auzit cuvântul Domnului, atât iudeii cât şi grecii. Acts 1923 În timpul acesta s-a făcut o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un anume Dimitrie, argintar care confecţiona temple artizanale din argint pentru zeiţa Artemis şi aducea meşterilor săi un câştig însemnat, 25 i-a strâns pe aceştia împreună cu alţi lucrători din aceeaşi breaslă şi le-a zis: „Oameni buni, ştiţi că din meseria asta ne scoatem bogăţia 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia acest Pavel îi convinge şi îi întoarce pe foarte mulţi, zicând că zeii făcuţi de mâinile oamenilor nu sunt zei adevăraţi. 27 Nu suntem doar în primejdie ca meseria noastră să fie dispreţuită, ci şi ca templul marii noastre zeiţe Artemis să fie privit ca un nimic. Şi se va ajunge ca măreţia ei, a celei căreia i se închină întreaga Asie şi toată lumea, să fie nimicită de tot!” 28 Pe când îl ascultau, ei s-au umplut de furie şi au început să strige „Mare e Artemisa efesenilor!” 29 Cetatea s-a umplut de tulburare şi confuzie. Au năvălit într-un gând în arena teatrului şi i-au înşfăcat pe macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel. 30 Pavel a vrut să iasă în faţa mulţimii dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Unii din prefecţii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis şi ei să-l roage să nu se ducă în teatru. 32 Unii strigau ceva, alţii altceva, toată adunarea era încurcată şi mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră acolo. 33 Cei din mulţime i-au explicat cum stăteau lucrurile unuia, Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă. Alexandru şi-a întins mâna şi a dorit să se apere înaintea poporului. 34 Dar când ei au înţeles că este iudeu, s-a iscat un zgomot ca o singură voce din toate piepturile şi au strigat aproape două ore: „Mare este Artemisa efesenilor!” 35 Secretarul oraşului a liniştit însă mulţimea zicând: „Efeseni, cine nu ştie că cetatea Efesului este păzitoarea templului marii Artemise şi a statuii ei căzute din ceruri? 36 De vreme ce nimeni nu poate tăgădui aceste lucruri, se cuvine să vă stăpâniţi şi nu faceţi nimic nechibzuit, 37 căci i-aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt nici jefuitori de temple, nici n-au batjocorit-o pe zeiţa noastră. 38 Dacă Dimitrie şi meşterii care sunt cu el au vreo acuzaţie împotriva lor, tribunalul e deschis şi sunt proconsuli, să facă acolo plângere unii împotriva altora! 39 Iar dacă există şi vreo altă pricină, se va hotărî într-o adunare potrivit legii. 40 Noi însă suntem în primejdie să fim învinuiţi de răzvrătire pentru ce s-a întâmplat astăzi, pentru că nu avem nici un temei ca să justificăm tulburarea aceasta.” 41 Şi, zicând aceste cuvinte, a trimis acasă adunarea. Acts 2017 Astfel, din Milet a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au sosit, el le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în tot timpul acesta, din prima zi când am ajuns în Asia, până acum. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi prin multe încercări în care am ajuns datorită uneltirilor iudeilor. 20 Nu am lăsat deoparte nimic din ceea ce vă era de folos, nici în vestire nici în învăţătură, atât în public cât şi în casele voastre, 21 ci am mărturisit şi iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus. 22 Iată că, acum, sunt condus de Duhul Sfânt să merg la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo – 23 decât că, aşa cum Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi, ştiu că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Dar nu mă gândesc deloc la viaţa mea, nici la preţul ei, ci cum să-mi închei drumul şi slujirea pe care le-am primi de la Domnul Iisus, ca să mărturisesc evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu mă veţi mai vedea, voi toţi cei printre care am trăit vestind Împărăţia lui Dumnezeu. 26 De aceea, vă declar astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Nu am lăsat nimic deoparte ci v-am vestit toată voia lui Dumnezeu. 28 Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a aşezat Duhul Sfânt păzitori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a câştigat-o cu însuşi sângele său. 29 Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi cruzi care nu vor cruţa turma, 30 se vor ridica dintre voi oameni care vor da învăţături rătăcite ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, şi ziua şi noaptea nu am încetat să vă îndemn pe fiecare, cu lacrimi. 32 Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33 Nu am poftit nimic de la nimeni, nici argint, nici aur, nici îmbrăcăminte. 34 Ştiţi voi înşivă că am muncit cu aceste mâini ale mele şi pentru nevoile mele şi pentru cele ale tovarăşilor mei. 35 V-am arătat în toate că trebuie să vă osteniţi să-i ajutaţi pe cei slabi şi că trebuie să vă aduceţi aminte de cuvântul Domnului Iisus care zicea: Mai fericit eşti când dai decât atunci când iei.” 36 Spunând aceste cuvinte, Pavel a îngenuncheat împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Au început să plângă toţi pe umărul lui, cu multă jale, şi l-au îmbrăţişat, sărutându-l. 38 Erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese, că nu se vor mai vedea. Şi l-au condus până la corabie. Ephesians 11 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi care cred în Hristos Iisus, Revelation 21 „Îngerului bisericii din Efes scrie-i: Aşa spune Cel care ţine în mâna dreaptă cele şapte stele, Cel care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: 2 Ştiu faptele tale, strădania şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la încercare pe cei care se dau drept apostoli, dar nu sunt, ci i-ai dovedit mincinoşi. 3 Ai răbdat şi ai suferit de dragul numelui meu şi nu ai obosit. 4 Dar am ceva împotriva ta: nu mai ai dragostea de la început. 5 Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă iar faptele dinainte. Iar dacă nu te pocăieşti, voi veni la tine şi îţi voi muta sfeşnicul din locul lui. 6 Totuşi ai ceva bun: urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. 7 Cel ce are urechi să asculte ceea ce Duhul le spune bisericilor: celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu. |