1 Dacă aş vorbi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dragoste nu am, sunt doar aramă care sună sau un chimval zăngănitor.2 Chiar de-aş avea şi darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa, de aş avea toată credinţa încât să mut din loc şi munţii, dar dragoste nu am, nimic nu sunt.3 Chiar de mi-aş împărţi toată averea şi trupul meu dacă l-aş da să fie ars, dar dragoste nu am, nu-mi foloseşte la nimic.4 Căci dragostea rabdă-ndelung, ea se milostiveşte; dragostea nu pizmuieşte, nu se făleşte, nu se mândreşte.5 Nu e fără cuviinţă, nu caută câştigul său, ea nu se mânie şi nici nu se gândeşte la rău,6 ea nu se bucură de nedreptate, ci dragostea se bucură de adevăr.7 Toate le-ndură, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
