21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi i-a zis: „Doamne de câte ori să îl iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”22 Iisus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.23 De aceea Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să se socotească cu slujitorii săi.24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria.26 Slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi-a zis: Doamne, mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti tot.27 Stăpânul slujitorului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.28 Dar slujitorul, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: Mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti.30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria.31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute.32 Atunci stăpânul l-a chemat pe slujitorul acesta şi i-a zis: Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu cel din ceruri, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
