1 Omri a săvârşit fapte rele înaintea ochilor Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei dinaintea lui.2 El a umblat în totul pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat şi întru fărădelegile eu care acesta a dus pe Israel la păcat, mâniind pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu idolii lor.3 Celelalte fapte ale lui Omri, pe care le-a făcut şi vitejia în războaie sunt scrise în cronica regilor lui Israel.4 Şi a adormit Omri cu părinţii lui şi a fost înmormântat în Samaria. În locul lui s-a făcut rege Ahab, fiul său.5 Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în anul al treizeci şi optulea al lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit Ahab, fiul lui Omri, peste Israel în Samaria douăzeci şi doi de ani.6 Şi a săvârşit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toţi cei ce au fost înaintea lui.7 Căci nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat; ci dacă şi-a luat de femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, a început să slujească lui Baal şi să i se închine.8 Şi a ridicat pentru Baal un jertfelnic în templul lui Baal, pe care îl zidise în Samaria.9 A făcut Ahab şi o Aşeră (stâlp făcut din lemn, sfinţit în cinstea zeiţei Astarte), încât Ahab, mai mult decât toţi regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a săvârşit fărădelegi, prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi şi-a pierdut suflatul său.10 În zilele lui, Hiel din Betel a zidit Ierihonul; temelia a pus-o pe mormântul lui Abiram, întâiul născut al lui, iar porţile le-a pus pe mormântul lui Segub, feciorul cel mai mic al lui, după cuvântul Domnului pe care-l grăise prin Iosua, fiul lui Navi.11 " Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: ""Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!""12 " Şi a zis Domnul către Ilie:13 " ""Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.14 "" Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!""15 " Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.16 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu.17 După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.18 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:19 " ""Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!""20 "" Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: ""Adu-mi puţină apă ca să beau! ""21 "" Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: ""Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!""22 "" Ea însă a zis: ""Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!""23 "" Atunci i-a zis Ilie: ""Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă.24 "" Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!""25 " Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme.26 Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.27 După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.28 " Şi a zis ea către Ilie: ""Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?""
2 Chronicles 1
1 Solomon the son of David established himself in his kingdom, and the LORD his God was with him and made him exceedingly great.2 Solomon spoke to all Israel, to the commanders of thousands and of hundreds, to the judges, and to all the leaders in all Israel, the heads of fathers' houses.3 And Solomon, and all the assembly with him, went to the high place that was at Gibeon, for the tent of meeting of God, which Moses the servant of the LORD had made in the wilderness, was there.4 (But David had brought up the ark of God from Kiriath-jearim to the place that David had prepared for it, for he had pitched a tent for it in Jerusalem.)5 Moreover, the bronze altar that Bezalel the son of Uri, son of Hur, had made, was there before the tabernacle of the LORD. And Solomon and the assembly sought it out.6 And Solomon went up there to the bronze altar before the LORD, which was at the tent of meeting, and offered a thousand burnt offerings on it.7 In that night God appeared to Solomon, and said to him, “Ask what I shall give you.”8 And Solomon said to God, “You have shown great and steadfast love to David my father, and have made me king in his place.9 O LORD God, let your word to David my father be now fulfilled, for you have made me king over a people as numerous as the dust of the earth.10 Give me now wisdom and knowledge to go out and come in before this people, for who can govern this people of yours, which is so great?”11 God answered Solomon, “Because this was in your heart, and you have not asked possessions, wealth, honor, or the life of those who hate you, and have not even asked long life, but have asked wisdom and knowledge for yourself that you may govern my people over whom I have made you king,12 wisdom and knowledge are granted to you. I will also give you riches, possessions, and honor, such as none of the kings had who were before you, and none after you shall have the like.”13 So Solomon came from the high place at Gibeon, from before the tent of meeting, to Jerusalem. And he reigned over Israel.14 Solomon gathered together chariots and horsemen. He had 1,400 chariots and 12,000 horsemen, whom he stationed in the chariot cities and with the king in Jerusalem.15 And the king made silver and gold as common in Jerusalem as stone, and he made cedar as plentiful as the sycamore of the Shephelah.16 And Solomon's import of horses was from Egypt and Kue, and the king's traders would buy them from Kue for a price.17 They imported a chariot from Egypt for 600 shekels of silver, and a horse for 150. Likewise through them these were exported to all the kings of the Hittites and the kings of Syria.
