Păcatul lui Solomon

1 Kings 11

1 " Şi au venit ei spre tabăra israelită. Şi s-au sculat Israeliţii şi au început a bate pe Moabiţi şi aceştia au fugit de ai, iar ei i-au urmărit mereu şi au bătut pe Moabiţi.2 Cetăţile lor le-au dărâmat şi în toate ogoarele cele mai bune au aruncat fiecare cu pietre şi le-au umplut cu pietre; toate izvoarele de apă le-au astupat şi toţi copacii cei mai buni i-au tăiat; apoi prăştiaşii au înconjurat Chir-Hareşetul şi l-au luat şi n-au lăsat decât numai pietrele.3 Atunci, văzând regele Moabului că este biruit în război, a luat cu sine şapte sute de oameni, deprinşi la mânuirea sabiei, ca să pătrundă la regele Edomului, dar n-a putut.4 Deci a luat pe fiul său cel întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ardere de tot pe zid. Aceasta a pricinuit o mare mânie asupra Israeliţilor şi s-au dus de la el, întorcându-se în ţara lor.5 " În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: ""Robul tău, bărbatul meu a murit şi tu ştii că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia. robi pe amândoi fiii mei!""6 "" Elisei însă i-a zis: ""Ce să-ţi fac? Spune-mi ce ai tu în casă?"" Iar ea a răspuns: ""Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un vas cu untdelemn"".7 "" A zis Elisei: ""Mergi şi împrumută vase din altă parte, pe la toţi vecinii tăi.8 "" Ia vase goale cit de multe şi apoi intră şi-ţi încuie uşa după tine şi după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea şi pe cele pline dă-le la o parte"".9 " Şi ducându-se ea de la dânsul a încuiat uşa după sine şi după fiii săi; şi aceştia îi dădeau vasele şi ea le umplea.10 " Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: ""Mai dă-mi un vas"". El însă a zis: ""Nu mai sunt vase"". Şi untdelemnul a încetat să curgă.11 "" Şi venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: ""Du-te şi vinde untdelemnul şi-ţi plăteşte datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi"".12 " Într-una din zile a venit Elisei la Şunem şi acolo o femeie bogată l-a poftit la masă şi după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.13 " Şi a zis aceasta către bărbatul său: ""Eu ştiu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;14 "" Să-i facem dar un mic foişor sus şi să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi, când va veni pe la noi, să se ducă acolo"".15 " Venind deci Elisei într-o zi acolo şi intrând în foişor, s-a culcat acolo.16 " Şi a zis către Ghehazi, sluga sa: ""Cheamă pe Şunamiteanca aceasta!"" Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui.17 "" Apoi a zis lui Ghehazi: ""Zi-i: Iată tu te îngrijeşti atâta de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oştirii?"" Iar ea a zis: ""Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu"".18 "" Zis-a iarăşi Elisei către Ghehazi: ""Atunci ce să-i fac?"" Iar Ghehazi a răspuns: ""Iată, n-are nici un copil şi bărbatul ei este bătrân"".19 "" Şi a zis Elisei: ""Cheam-o încoace!"" Şi a chemat-o şi ea a stat în uşă.20 "" Iar Elisei a zis: ""La anul pe vremea asta vei ţine în braţe un fiu"". Ea a răspuns: ""Nu, omule al lui Dumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!""21 " Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.22 Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători.23 " Şi a zis către tatăl său: ""Vai, mă doare capul!"" Iar acesta a zis către o slugă: ""Du-l la mama lui!""24 " Şi l-a luat şi l-a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei până la amiază şi a murit.25 Atunci ea s-a dus şi l-a pus în patul omului lui Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit.26 " Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis: ""Trimite-mi o slugă şi o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată"".27 "" Bărbatul a zis: ""De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă"". Ea a zis: ""Fii pe pace!""28 "" Şi punând şaua pe asină, a zis către sluga sa: ""Ia-o şi porneşte, dar să nu mă opreşti din mers până nu-ţi voi spune eu!""29 "" Şi pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Şi când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: ""Asta este şunamiteanca aceea!30 "" Aleargă întru întâmpinarea ei şi întreab-o: Eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şi copilul tău e sănătos?""31 "" Şi ea a răspuns: ""Sunt sănătoşi!"" Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: ""Las-o, căci este cu sufletul amărât şi Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu mi-a arătat"".32 "" Iar ea a zis: ""Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?""33 "" Atunci Elisei a zis către Ghehazi: ""Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta şi du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagul meu pe faţa copilului!""34 "" Iar mama copilului a zis: ""Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu şi sufletul tău, tot aşa este de adevărat că nu te voi lăsa!""35 "" Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: ""Copilul nu se trezeşte!""36 " Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său.37 Şi după ce a intrat, a încuiat uşa după sine şi s-a rugat Domnului.38 Apoi s-a ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi s-a întins pe el şi a încălzit trupul copilului.39 Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste copil. şi a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii.40 " Atunci a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: ""Cheamă pe şunamiteanca aceea!"" Şi acela a chemat-o şi, venind ea, i-a zis: ""Ia-ţi copilul!""41 " Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.42 " Iar Elisei s-a întors la Ghilgal şi era foamete în pământul acela şi fiii proorocilor şedeau înaintea lui. Şi a zis Elisei slugii sale: ""Pune căldarea cea mare şi fierbe ceva pentru fiii proorocilor"".43 " Iar unul dintr-înşii, ieşind la câmp să adune verdeţuri, a găsit o buruiană sălbatică, agăţătoare, a cules din ea roade o poală plină şi, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.