Învăţând despre rugăciune

Luke 11

1 Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.”2 El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi: Tată, sfinţească-se Numele tău, să vină Împărăţia ta,3 pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi4 şi ne iartă nouă greşelile noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator şi nu ne duce pe noi în ispită.”5 Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini,6 fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau.7 Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau.8 Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie.9 Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!10 Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide.11 Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe?12 Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion?13 Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer îl va da pe Duhul Sfânt celor care îl cer.”