3 După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ şi a se împuţina.4 Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munţii Ararat.5 Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munţilor.6 După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie,7 Şi a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ.8 Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ.9 Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată faţa pământului. Şi a întins Noe mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la sine, în corabie.10 Şi aşteptând încă alte şapte zile, a dat iarăşi drumul porumbelului din corabie,11 Şi porumbelul s-a întors la el, spre seară, şi iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe faţa pământului.12 Mai zăbovind încă alte şapte zile, iarăşi a dat drumul porumbelului şi el nu s-a mai întors.13 Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi iată se zbicise faţa pământului.14 Iar în luna a doua, la douăzeci şi şapte ale lunii acesteia, pământul era uscat.
