12 Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă.13 A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce!14 Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi.15 Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie.16 A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine.17 El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire.18 A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine.19 I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi.20 Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă,21 fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.22 Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat.23 Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă.24 Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine.25 Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine!26 Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are şi ce are i se va lua.27 Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”
