Duhul Sfânt

Acts 2

1 Când a venit ziua Cincizecimii erau adunaţi toţi în acelaşi loc.2 Şi deodată, din cer s-a auzit un vuiet ca un vânt care suflă năprasnic şi a umplut toată casa unde erau adunaţi.3 Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei.4 S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum le dădea Duhul să rostească.5 În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer.6 Când s-a auzit vuietul acela mulţimea s-a strâns tulburată pentru că fiecare îi auzea vorbind chiar în limba lui7 şi au rămas uimiţi şi se mirau zicând: „Iată, nu sunt, oare, galileeni, toţi aceştia care vorbesc?8 Şi atunci, cum de îi auzim noi, fiecare, vorbind în limba în care ne-am născut?9 Parţi şi mezi, elamiţi şi locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii şi ai Capadociei, din Pont şi din Asia,10 din Frigia şi din Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei dinspre Cirene, romani în trecere,11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.”12 Se mirau cu toţii, plini de uimire, şi spuneau unii către alţii „Ce poate să însemne asta?”13 Alţii însă îi batjocoreau zicând: „Sunt plini de must!”14 Atunci Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece, le-a zis cu glas tare: „Iudei şi voi, locuitori ai Ierusalimului, să ştiţi toţi! Ascultaţi-mi cuvintele!15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare, căci este numai ceasul al treilea,16 ci aceasta este ceea ce s-a spus prin profetul Ioel:17 Aşa va fi în zilele din urmă, spune Dumnezeu, voi turna din Duhul meu peste toţi oamenii, iar fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vor avea viziuni, iar bătrânii voştri vor visa visuri.18 Chiar şi peste robii şi roabele mele voi turna din Duhul meu în zilele acelea şi ei vor profeţi.19 Voi face minuni sus, în cer, şi semne jos, pe pământ, sânge şi foc şi un vârtej de fum.20 Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge înainte să vină ziua Domnului, cea mare şi slăvită.21 Şi oricine va chema numele Domnului va fi mântuit.22 Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,23 pe El, cel dat vouă potrivit planului dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, l-aţi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, pironindu-l pe cruce;24 însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturile morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei.25 Despre El zice David: Îl văd mereu pe Domnul înaintea mea, căci El stă la dreapta mea, ca să nu mă clatin.26 De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a înveselit limba şi chiar şi trupul meu va aştepta cu nădejde,27 fiindcă nu vei părăsi sufletul meu în sălaşul celor morţi, nici nu-l vei lăsa pe Sfântul tău să vadă putrezirea.28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii şi mă vei umple de bucurie cu faţa ta.29 Fraţilor, îngăduiţi-mi să spun cu îndrăzneală că patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este aici, la noi, până în zilele noastre.30 Dar David, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu legământ că pe tronul lui va pune unul din urmaşii săi,31 a văzut mai dinainte învierea lui Hristos şi despre ea a vorbit el când a zis că nu a fost părăsit în sălaşul celor morţi şi nici trupul său nu va vedea putrezirea.32 Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu şi noi toţi suntem martorii lui.33 Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl Duhul Sfânt care fusese făgăduit, pe Acesta El l-a revărsat după cum vedeţi şi auziţi.34 Căci nu David s-a înălţat la ceruri, când zice: Domnul a zis Domnului meu, Şezi la dreapta mea35 până îi voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut sub picioarele tale.36 Să ştie, aşadar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Hristos pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit.”37 Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”38 Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt.39 Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”40 Şi le mărturisea şi îi îndemna cu multe alte cuvinte, spunându-le: „Salvaţi-vă din generaţia aceasta vicleană!”41 Aşadar, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi şi s-au adăugat în ziua aceea aproape trei mii de suflete.42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune.43 Toţi erau cuprinşi de teamă pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.44 Şi toţi cei care crezuseră erau împreună şi aveau totul în comun,45 îşi vindeau bunurile şi averile şi împărţeau tot după nevoia fiecăruia.46 În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată,47 lăudându-l pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot poporul. Iar Domnul sporea zi de zi numărul celor mântuiţi.