Proverbele

Proverbs 1

1 Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. 2 Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. 3 Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei, 4 Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă; 5 Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; 6 Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă, 7 " Şi să zici: ""Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea? 8 " De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea? 9 " Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei"". 10 " Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. 11 Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. 12 Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine! 13 Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. 14 Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze. 15 Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute? 16 Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui. 17 Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat. 18 El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri. 19 Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul, 20 Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale. 21 Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă; 22 Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale. 23 Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului. 24 Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! 25 Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, 26 Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. 27 Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? 28 " ""Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!"" 29 " Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. 30 Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. 31 Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. 32 în inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. 33 Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.