1 Şi le-a mai spus ucenicilor: „Un om bogat avea un slujbaş, care a fost pârât că îi risipea averea.2 L-a chemat şi i-a spus: Ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta pentru că nu mai poţi fi slujbaş.3 Atunci slujbaşul şi-a spus: Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot. Să cerşesc, mi-e ruşine.4 Ştiu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din slujbă, oamenii să mă primească în casele lor.5 Şi i-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său. I-a spus primului: Cât îi datorezi stăpânului meu?6 Acesta i-a zis: O sută de măsuri de untdelemn. El i-a răspuns: Ia-ţi înscrisul, aşează-te repede şi scrie cincizeci.7 Altuia i-a spus: Tu cât datorezi? Acela i-a răspuns: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi înscrisul şi trece optzeci.8 Stăpânul l-a lăudat pe slujbaşul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; fiindcă fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în generaţia lor decât fiii luminii.9 Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din câştigul nedrept pentru ca, atunci când veţi duce lipsă, ei să vă primească în corturile veşnice.10 Cel care este credincios în puţin este credincios şi în mult, iar cel care în puţin este nedrept şi în mult este nedrept.11 Deci, dacă în câştigul nedrept nu aţi fost credincioşi, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie?12 Şi, dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia altuia, cine vă va da ce este al vostru?13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni. Fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu-i puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi câştigului.”
