1 Şi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau numele lui şi numele Tatălui lui scris pe frunţile lor.2 Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca al celor care cântă cu harpele lor.3 Şi ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi a celor patru fiinţe şi a bătrânilor, dar nimeni nu putea să înveţe cântecul, în afara celor o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ.4 Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci că sunt feciori. Ei sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.5 Iar în gura lor nu s-a găsit minciună, ei sunt fără prihană.6 Şi am văzut alt înger zburând în zenit, având o evanghelie veşnică ca să o vestească celor care locuiesc pe pământ: fiecărui neam, seminţie, limbă şi popor.7 El spunea cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, fiindcă a venit ceasul judecăţii lui, şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”8 Şi a urmat un alt înger, al doilea, spunând: „A căzut! A căzut Babilonul cel mare, cel care a dat tuturor neamurilor să bea din vinul aprinderii desfrânării lui!”9 Şi le-a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul pe frunte sau pe mână,10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.11 Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor şi nu au odihnă cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”12 Aici este răbdarea sfinţilor, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Iisus.13 Şi am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Fericiţi sunt cei morţi, cei care de acum înainte mor în Domnul!” – „Da”, spune Duhul – „după atâtea osteneli ei se vor odihni, fiindcă faptele lor îi urmează!”14 Am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea cineva asemenea Fiului Omului, având pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită.15 Şi un alt înger a ieşit din templu strigând cu glas puternic către cel aşezat pe nor: „Trimite-ţi secera şi seceră, fiindcă a sosit ceasul secerişului şi secerişul pământului s-a copt!”16 Iar cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.17 Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită.18 Şi un alt înger a ieşit din altar, îngerul care are putere asupra focului, şi a strigat cu glas puternic către cel care avea secera ascuţită, zicând: „Trimite-ţi secera cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, fiindcă strugurii ei s-au copt!”19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a turnat totul în teascul mâniei celei mari a lui Dumnezeu.20 Şi teascul a fost călcat în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.
