2 " Plângând tare, şi au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui Faraon.3 " Şi a zis Iosif către fraţii săi: ""Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?"" Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică.4 "" Apoi Iosif a zis către fraţii săi: ""Apropiaţi-vă de mine!"" Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: ""Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.5 " Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre.6 Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş.7 Căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămăşiţă în ţara voastră şi să vă gătesc mijloc de trai în ţara aceasta şi să cruţe viaţa voastră printr-o slăvită izbăvire.8 Deci nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpân peste tot pământul Egiptului.9 " Grăbiţi-vă de vă duceţi la tatăl meu şi-i spuneţi: ""Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi;10 " Vei locui în pământul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale;11 Şi te voi hrăni acolo, că foametea va mai ţine încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale.12 Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăieşte cu voi.13 " Spuneţi dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi văzut şi vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici!""14 " Apoi, căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.15 După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.
