Mândria şi pedeapsa lui Ozia
| Cuvinte cheie secundare | divizat împărăție mândrie pedeapsă Rege regi testament vechi |
|---|---|
| Scriptures | 2 Chronicles 261 " Şi aşa am postit noi şi am rugat pentru aceasta pe Dumnezeul nostru, şi El ne-a auzit. 2 Şi am luat din cei ce erau mai mari peste preoţi doisprezece oameni: pe Şerevia şi pe Haşabia şi împreună cu ei pe cei zece fraţi ai lor. 3 Şi le-am dat lor cu cântarul aurul şi argintul şi vasele şi tot ce se dăruise pentru templul Dumnezeului nostru, ce dăruise regele şi sfetnicii lui şi dregătorii lui şi toţi Israeliţii care se aflau acolo. 4 Acestea le-am dat în mâna lor, cântărite: argint, şase sute cincizeci de talanţi, vase de argint, ca la o sută de talanţi, aur o sută de talanţi, 5 Cupe de aur, douăzeci, de o mie de drahme una, şi două vase de aramă din cea mai bună, lucitoare, care se preţuieşte ca şi aurul. 6 " Şi le-am zis: ""Voi sunteţi sfinţiţii Domnului şi vasele sunt sfinţite, iar argintul şi aurul sunt darurile cele de bună voie Domnului Dumnezeului părinţilor voştri! 7 "" Vegheaţi şi păziţi acestea, până le veţi da cu cântarul mai-marilor preoţilor, leviţilor şi căpeteniilor seminţiilor lui Israel la Ierusalim, în camerele templului Domnului"". 8 " Şi au primit preoţii şi leviţii aurul şi argintul şi vasele cântărite ca să le ducă la Ierusalim, în templul Dumnezeului nostru. 9 După aceea am plecat noi de la râul Ahava în ziua a douăsprezecea a lunii întâi, ca să mergem la Ierusalim; şi mâna Dumnezeului nostru a fost cu noi şi ne-a scăpat din mâna vrăjmaşului şi de cei ce ne pândeau în cale. 10 Şi am venit la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile, 11 Iar a patra zi am dat cu cântarul argintul şi aurul şi vasele la templul Dumnezeului nostru, în mâna lui Meremot preotul, fiul lui Urie, împreună şi lui Eleazar, fiul lui Finees, precum şi lui Iozabat, fiul lui Iosua, şi lui Noadia, fiul lui Binui, leviţii. 12 Toate le-am dat cântărit şi numărat şi toate cele cântărite s-au scris în acelaşi timp. 13 Şi cei veniţi din robie au adus ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, douăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei şi doisprezece ţapi, jertfă pentru păcat; toate acestea le-au adus ardere de tot Domnului. 14 " Şi am dat poruncile regelui satrapilor şi guvernatorilor de peste râu, şi aceştia au arătat cinste poporului şi templului lui Dumnezeu"". 15 "" ""După isprăvirea acestora, au venit la mine căpeteniile şi au zis: ""Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au deosebit de popoarele cele de alt neam şi de urâciunile lor, adică de Canaanei, Hetei, Ferezei, Iebusei, Amoniţi, Moabiţi, Egipteni şi Amorei, 16 "" Pentru că au luat pe fiicele acelora soţii pentru ei şi pentru feciorii lor şi s-a amestecat sămânţa cea sfântă cu popoarele cele de alt neam, ba încă mâna celor mai însemnaţi şi mai de frunte a fost cea dintâi în această nelegiuire"". 17 " Auzind cuvântul acesta, mi-am rupt haina cea de deasupra şi cea de dedesubt şi mi-am smuls părul din capul meu şi din barba mea şi am căzut de mâhnire. 18 Atunci s-au adunat la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina nelegiuirii celor veniţi din robie, şi eu am stat în întristare până la jertfa cea de seară. 19 Iar la vremea jertfei de seară m-am sculat din locul tânguirii mele şi cu hainele rupte de deasupra şi de dedesubt am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu şi am zis: 20 " ""Dumnezeul meu, mă ruşinez şi mă tem să-mi ridic faţa către Tine, Dumnezeul meu, pentru că fărădelegile noastre au trecut peste cap şi vina noastră s-a mărit până la cer. 21 " Din zilele părinţilor noştri şi până astăzi suntem în mare vinovăţie, şi pentru fărădelegile noastre am fost daţi noi, şi regii noştri, şi preoţii noştri, în mâinile regilor celor de alt neam, şi în sabie şi în robie, şi pradă şi în ruşine, cum suntem şi astăzi. 22 Şi iată, după puţină vreme, ni s-a dat îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru şi El ne-a lăsat pe câţiva să scăpăm şi ne-a ajutat să ne aşezăm în locul cel sfânt al Lui şi ne-a dăruit să ne înviorăm puţin din robia noastră. 23 Noi robi suntem, dar nici în robie nu ne-a părăsit pe noi Dumnezeul nostru şi a îndreptat El spre noi mila regilor Perşilor ca să ne lase să înviem, să zidim templu Dumnezeului nostru, să-l scoatem din dărâmăturile lui şi ne-a dat întărire în Iuda şi în Ierusalim. 2 Kings 151 Şi mai aveau: Etam, Ain, Rimon, Tochen şi Aşan, cinci cetăţi, 2 Cu toate satele lor, care se aflau împrejurul acestor cetăţi până la Baal. Iată locurile lor de locuinţă şi spiţa neamului lor: 3 Meşobab, Iamlec şi Ioşa, fiul lui Amasia 4 Ioil şi Iehu, fiul lui Ioşibia, fiul lui Seraia, fiul lui Asiel; 5 Elioenai, Iaacoba, Ieşohaia, Asaia, Adiel, Ieşimiel, Benaia, 6 Ziza, fiul lui Şifei, fiul lui Alon, fiul lui Iedaia, fiul lui Şimri, fiul lui Şemaia. 7 Aceşti numiţi mai sus au fost căpetenii neamurilor lor, iar casa tatălui lor s-a împărţit în multe ramuri. 8 Ei s-au întins până în partea Gherarei şi până în partea de răsărit a văii Gai, ca să găsească păşuni pentru turmele lor; 9 Şi au găsit păşuni grase şi bune şi pământ larg, liniştit şi lipsit de primejdii, pentru că înainte de ei au trăit acolo numai puţini Hamiţi. 10 şi au venit aceştia, care sunt scrişi pe nume, în zilele lui Iezechia, regele Iudei, şi au bătut pe nomazi şi pe cei aşezaţi, care se aflau acolo şi i-au nimicit pentru totdeauna şi s-au aşezat în locul lor, căci acolo se aflau păşuni pentru turmele lor. 11 Dar din ei, din fiii lui Simeon, s-au dus către muntele Seir cinci sute de oameni, în frunte cu Pelatia, Nearia, Refaia şi Uziel, fiii lui Işei, 12 Şi au bătut rămăşiţa de Amaleciţi, ce se mai găsea acolo, şi trăiesc acolo până în ziua de astăzi. 13 Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, căci el a fost născut întâi, dar pentru că a întinat el patul tatălui său, întâietatea lui a fost dată fiilor lui Iosif, fiul lui Israel, ca să nu se mai înscrie ei (fiii lui Ruben) ca întâi născuţi; 14 Căci Iuda era cel mai puternic dintre fraţii săi şi povăţuitorul e din el, dar întâietatea a trecut la Iosif. 15 Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. 16 Fiii lui Ioil au fost: Şemaia, fiul lui, fiul acestuia a fost Gog, iar al acestuia a fost Şimei; 17 Fiul acestuia a fost Mihea, al acestuia a fost Reaia, iar al acestuia a fost Baal; 18 Fiul acestuia a fost Beera, pe care l-a dus în robie Tiglatfalasar, regele Asiriei. El era căpetenia Rubeniţilor. 19 Şi fraţii lui, după familiile lor, după spira neamului lor, au fost: cel mai însemnat Ioil, apoi Zaharia, 20 Şi Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioil. El locuia în Aroer până la Nebo şi Baal-Meon. 21 Iar spre răsărit a locuit el până la marginea pustiului, care pleacă de la râul Eufrat, pentru că turmele lui erau foarte multe în ţinutul Galaadului. 22 În zilele lui Saul au purtat ei război cu Agarenii, care au căzut în mâinile lor, şi au locuit în corturi, în toată latura de răsărit a Galaadului. 23 Fiii lui Gad trăiau în faţa lor, în ţara Vasanului, până la Salca. 24 În Vasan, cel mai de seamă era Ioil. Şafam era al doilea, apoi venea Iaenai şi Şafat. 25 Fraţii lor cu familiile lor erau în număr de şapte: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iacan, Zia şi Eber. 26 Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz. 27 Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era capul neamului său. 28 Ei trăiau în Galaad, în Vasan şi în cetăţile care ţineau de el în toate împrejurimile Şirionului, până la capătul lor. 29 Ei cu toţii au fost număraţi în zilele lui Ioatam, regele Iudei, şi în zilele lui Ieroboam, regele lui Israel. 30 Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi o jumătate din seminţia lui Manase aveau oameni războinici, bărbaţi care purtau scut şi sabie, care trăgeau cu arcul şi deprinşi la luptă, patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci care ieşeau la război. 31 Şi s-au luptat ei cu Agarenii, cu Ietur, cu Nafis şi cu Nodab. 32 Dar li s-a dat ajutor contra acelora şi au fost daţi în mâna lor Agarenii şi toate ale lor, pentru că ei în vremea luptei au strigat către Dumnezeu şi El i-a auzit, pentru că ei nădăjduiau în El. 33 Atunci au luat ei turmele acelora: cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi şi capre, două mii de asini şi o sută de mii de oameni, 34 Pentru că mulţi au căzut ucişi, căci lupta aceasta a fost de la Dumnezeu. Şi au locuit ei în locul acelora până la ducerea în robie. 35 Urmaşii jumătăţii din tribul lui Manase au trăit în acel pământ de la Vasan până la Baal-Ermon şi Senir şi până la muntele Hermon, şi erau mulţi la număr. 36 Iată capii de familie cei mai însemnaţi ai lor: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, bărbaţi puternici, bărbaţi vestiţi, căpetenii ale neamurilor lor. 37 Dar când ei au greşit împotriva Dumnezeului părinţilor lor şi au început să se desfrâneze după dumnezeii popoarelor pământului aceluia, pe care le stârpise Dumnezeu de la faţa lor, 38 Atunci Dumnezeul lui Israel a întărâtat duhul lui Ful, regele Asiriei, adică al lui Tiglatfalasar, regele Asiriei şi acesta a strămutat pe Rubeniţi şi pe Gadiţi şi jumătate din tribul lui Manase şi i-a dus în Halach, Habor, Hara şi la râul Gozan, unde sunt până astăzi. |