20 Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci.21 Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Iisus.”22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus.23 Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului.24 Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică.26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.27 Acum sufletul meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta.28 Tată, preamăreşte Numele tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.”29 Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.”30 Iisus a răspuns: „Nu pentru mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.31 Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia.32 Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la mine.”33 Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară.
Luke 20
20 Şi, pândindu-l, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-l prindă cu vreun cuvânt şi să-l dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului.21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu.22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?”23 Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis:24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.”25 Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al lui Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.”26 Şi nu au putut să-l prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul său, au tăcut.
Mark 12
13 Apoi au trimis la El pe unii dintre farisei şi irodieni, ca să-l prindă cu vreun cuvânt.14 Şi ei au venit şi i-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Este bine să dăm bir Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?”15 Iar El, cunoscându-le ipocrizia, le-a zis: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd.”16 Când i-au adus, El le-a zis: „Al cui este chipul acesta şi a cui este inscripţia?” Ei au spus: „Ale Cezarului.”17 Iar Iisus le-a spus: „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi se minunau de El.
Matthew 22
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-l prindă pe Iisus cu vorba.16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care i-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor.17 Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”18 Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce mă ispitiţi, făţarnicilor?19 Arătaţi-mi moneda birului.” Şi ei i-au adus un dinar.20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?”21 „Ale Cezarului” i-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”22 Miraţi de cuvintele acestea, ei l-au lăsat şi au plecat.
