22 Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii săi să intre în corabie şi să treacă înaintea lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor.23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo.24 În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă.25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Iisus a venit la ei umblând pe mare.26 Când l-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă.27 Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!”28 „Doamne”, i-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la tine pe ape.”29 „Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus.30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”31 Îndată, Iisus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi i-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.35 Oamenii din locul acela, care-l cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii.36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.
