Paul Stoned
| Cuvinte cheie secundare | Corinteni drogat litere nou Paul romanii testament |
|---|---|
| Scriptures | 2 Corinthians 11 Faptele Apostolilor 14 |
2 Corinthians 111 Ah! Dacă aţi putea răbda puţină nebunie din partea mea! Dar, chiar aşa, răbdaţi-mă!2 Căci sunt gelos pentru voi cu gelozia lui Dumnezeu! V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată,3 dar mă tem ca nu cumva gândurile voastre să fie abătute de la simplitatea şi de la curăţia lui Hristos, aşa cum şi şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretenia lui.4 Într-adevăr, dacă vine cineva şi vă vesteşte un alt Iisus, pe care nu l-am vestit noi, sau dacă primiţi un alt Duh, pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care nu aţi primit-o, ce bine îl primiţi!5 Totuşi eu nu cred că am fost cu ceva mai prejos decât aceşti apostoli „nemaipomeniţi”!6 Dar dacă sunt, cumva, nepriceput în vorbire, nu sunt şi în cunoaştere, aşa cum v-am arătat în toate felurile şi mereu.7 Am făcut oare un păcat umilindu-mă astfel încât voi să fiţi înălţaţi când v-am predicat fără plată evanghelia lui Dumnezeu?8 Am păgubit alte biserici, primind de la ele plată, ca să vă slujesc vouă!9 Chiar şi între voi, când am dus lipsă, nu am fost pentru nimeni o povară, fiindcă nevoia mi-au acoperit-o fraţii care au venit din Macedonia şi în toate am avut şi voi avea grijă să nu vă fiu o povară.10 Pe adevărul lui Hristos care este în mine, această pricină de laudă nu îmi va fi luată în ţinuturile Ahaiei!11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie!12 Dar fac aceasta şi o voi face ca să le înlătur orice prilej celor ce caută prilej să fie socotiţi deopotrivă cu noi în lucrurile cu care se mândresc.13 Astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători vicleni care se prefac apostoli ai lui Hristos.14 Şi nu e de mirare! Fiindcă însuşi Satan se preface în înger de lumină.15 De aceea nu e lucru mare dacă şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi pe măsura faptelor lor.16 Vă spun încă o dată: să nu creadă nimeni că sunt nebun! Sau mai degrabă luaţi-mă de nebun, ca să mă pot lăuda şi eu puţin.17 Ceea ce spun când mă laud, nu spun de la Domnul, ci ca din nebunie.18 De vreme ce atât de mulţi se laudă cu lucruri omeneşti, mă voi lăuda şi eu.19 Căci voi, care sunteţi înţelepţi, îi răbdaţi cu bucurie pe cei fără de minte!20 Fiindcă voi răbdaţi dacă cineva vă subjugă, vă mănâncă, vă ia în stăpânire, se poartă cu trufie sau dacă vă loveşte:21 cu ruşine o spun, am fost slabi! Dar, orice ar îndrăzni cineva – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu!22 Sunt ei evrei? Sunt şi eu! Sunt ei israeliţi? Sunt şi eu! Sunt ei seminţia lui Avraam? Sunt şi eu!23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca ieşit din minţi – eu sunt mai mult: în osteneli şi mai mult, în închisori, şi mai mult, în bătăi, cu mult mai mult, adesea fiind chiar aproape de moarte.24 De cinci ori am primit de la iudei cele treizeci şi nouă de lovituri,25 de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat, petrecând o zi şi-o noapte în largul mării,26 adesea în călătorii, în primejdiile râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din partea celor din neamul meu, în pericole din partea neamurilor, în primejdii în cetate, în primejdii în deşert, în primejdii pe mare, în primejdii printre fraţii falşi,27 în muncă grea şi în osteneală, adesea veghind, flămând şi însetat, de multe ori postind, înfrigurat şi gol.28 Şi, pe lângă lucrurile din afară, mai aveam şi grija mea de fiecare zi, neliniştea pentru toate bisericile.29 Cine este slab fără să fiu şi eu slab? Cine este împins la păcat fără să fiu revoltat şi eu?30 Dacă ar fi să mă mândresc, m-aş mândri cu slăbiciunea mea.31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint.32 În Damasc, etnarhul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă aresteze,33 dar am fost coborât într-un coş, pe lângă zid, şi am scăpat din mâinile lui. Acts 141 Ajungând în Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat, cum le era obiceiul, în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât foarte mulţi dintre iudei şi greci au crezut.2 Dar iudeii care n-au crezut au stârnit şi au învrăjbit sufletele neamurilor împotriva fraţilor.3 Ei însă au petrecut acolo multă vreme, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul care a dat mărturie pentru cuvântul harului său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor.4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau de partea iudeilor, alţii cu apostolii.5 Iudeii şi neamurile se înţeleseseră împreună cu conducătorii lor să-i huiduie şi să-i ucidă cu pietre,6 dar apostolii, când au aflat, au fugit în Listra şi Derbe, în cetăţile din Licaonia şi în împrejurimi,7 şi au predicat acolo evanghelia.8 În Listra trăia un infirm, olog din naştere, care nu mersese niciodată pe picioarele lui. El şedea acolo9 şi asculta predica lui Pavel. Iar când Pavel l-a privit şi a văzut că are credinţă ca să fie mântuit,10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!” El a sărit în picioare şi a început să umble.11 Când mulţimile au văzut ce făcuse Pavel, au ridicat glasul şi au strigat în limba licaonă: „Zeii au luat chip de om şi s-au coborât printre noi!”12 Pe Barnaba l-au numit Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru că el vorbea cu pricepere.13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era chiar la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi la porţile cetăţii şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă.14 Când au auzit, apostolii Barnaba şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi au sărit între oameni strigând:15 „Oameni buni, de ce faceţi aşa ceva? Şi noi suntem oameni, întru totul asemenea vouă, şi vă vestim să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel Viu care a făcut cerul, pământul şi marea – şi tot ce este în ele!16 El a lăsat popoarele să meargă, fiecare, pe căile lor, în veacurile trecute,17 deşi n-a încetat să dea mărturie, ci le-a făcut bine; v-a dat ploaie din cer şi vremuri rodnice cu belşug de hrană, umplându-vă inimile de bucurie.”18 Şi vorbindu-le astfel, cu greu au oprit mulţimile să nu le mai aducă jertfe.19 Au venit însă iudeii din Antiohia şi din Iconia şi au câştigat mulţimile de partea lor. Apoi l-au lovit pe Pavel cu pietre şi, crezându-l mort, l-au târât afară din cetate.20 El însă, când l-au înconjurat ucenicii, s-a ridicat şi a intrat în cetate, iar a doua zi a plecat cu Barnaba spre Derbe.21 Au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, apoi s-au întors în Listra şi Iconia şi în Antiohia,22 încurajând sufletele credincioşilor şi îndemnându-i să rămână în credinţă, căci în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.23 Le-au pus prezbiteri în fiecare Biserică, punându-şi mâinile peste aceştia, şi i-au încredinţat cu rugăciune şi post, în mâna Domnului în care crezuseră.24 Apoi au străbătut Pisidia şi au intrat în Pamfilia.25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au mers în Atalia.26 De acolo, s-au îmbarcat spre Antiohia, unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea ce-au împlinit-o.27 Iar când au ajuns, au adunat Biserica şi le-au vestit ce a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis uşa credinţei şi pentru neamuri.28 Şi au stat acolo mult timp cu cei credincioşi. | |
