20 Şi, pândindu-l, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-l prindă cu vreun cuvânt şi să-l dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului.21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu.22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?”23 Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis:24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.”25 Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al lui Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.”26 Şi nu au putut să-l prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul său, au tăcut.
Mark 12
13 Apoi au trimis la El pe unii dintre farisei şi irodieni, ca să-l prindă cu vreun cuvânt.14 Şi ei au venit şi i-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Este bine să dăm bir Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?”15 Iar El, cunoscându-le ipocrizia, le-a zis: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd.”16 Când i-au adus, El le-a zis: „Al cui este chipul acesta şi a cui este inscripţia?” Ei au spus: „Ale Cezarului.”17 Iar Iisus le-a spus: „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi se minunau de El.
Matthew 22
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-l prindă pe Iisus cu vorba.16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care i-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor.17 Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”18 Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce mă ispitiţi, făţarnicilor?19 Arătaţi-mi moneda birului.” Şi ei i-au adus un dinar.20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?”21 „Ale Cezarului” i-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”22 Miraţi de cuvintele acestea, ei l-au lăsat şi au plecat.
