Tânăra se roagă
| Cuvinte cheie | Adolescent adolescentă cerere femeie feminin închinare înclină mână pocăi pocăință ruga rugăciune rugându-se umilă |
|---|---|
| Cuvinte cheie secundare | arc căinţă călăuzire cap cerere comunica devoțiune Iartă iertare iertat liniștit pace persoana pliat pocăit relație respect speranță vindecă vinovăţie |
| Cuvinte cheie terțiare | cauta comuniune |
| Scriptures | 1 John 1 1 Thessalonians 5 1 Timotei 2 Faptele Apostolilor 6 Luca 11 Luca 6 Marcu 11 Marcu 13 Marcu 14 Matthew 6 Psalms 5 Psalms 54 Psalms 6 Romani 8 1 John 11 Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri şi am atins cu mâinile noastre despre Cuvântul vieţii 2 – fiindcă Viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o – despre aceasta dăm mărturie şi vă vestim viaţa veşnică ce era la Tatăl şi ni s-a arătat. 3 Ceea ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă, ca şi voi să fiţi uniţi cu noi. Iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Iisus Hristos. 4 Acestea vi le scriem ca bucuria noastră să fie deplină. 5 Şi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi în El nu este deloc întuneric. 6 Dacă spunem că suntem în comuniune cu El, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu împlinim adevărul. 7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, suntem în comuniune unii cu alţii şi sângele lui Iisus, Fiul lui, ne curăţă de orice păcat. 8 Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm şi adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice vină. 10 Însă dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem mincinos şi cuvântul lui nu este în noi. 1 Thessalonians 51 Cât despre timpuri şi vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriu, 2 căci voi ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte. 3 Când se va zice: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, îi va lovi nimicirea, ca durerile pe femeia însărcinată, şi nu vor putea scăpa. 4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem nici ai nopţii, nici ai întunericului. 6 Aşadar, să nu dormim, ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 7 Căci cei care dorm, noaptea dorm, iar cei care se îmbată, noaptea se îmbată. 8 Noi, care suntem ai zilei, să veghem îmbrăcaţi cu platoşa credinţei şi a iubirii, având drept coif nădejdea mântuirii. 9 Căci Dumnezeu nu ne-a rânduit pentru mânie, ci ca să dobândim mântuirea prin Domnul nostru Iisus Hristos, 10 care a murit pentru noi aşa încât fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, aşa cum faceţi deja. 12 Vă rugăm, fraţilor, să îi respectaţi pe cei care muncesc în mijlocul vostru şi pe cei care vă călăuzesc în Domnul şi vă îndeamnă. 13 Cinstiţi-i mult, cu iubire, pentru lucrarea lor. Trăiţi în pace între voi. 14 Vă îndemnăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei care trăiesc în dezordine, să-i încurajaţi pe cei temători, să-i sprijiniţi pe cei slabi şi să aveţi răbdare cu toţi. 15 Aveţi grijă ca nimeni să nu răsplătească răul cu rău, ci încercaţi întotdeauna să faceţi binele între voi şi faţă de toţi. 16 Bucuraţi-vă întotdeauna! 17 Rugaţi-vă fără încetare! 18 Mulţumiţi pentru toate! Căci aceasta este, într-adevăr, voia lui Dumnezeu pentru voi în Hristos Iisus. 19 Nu stingeţi Duhul! 20 Nu dispreţuiţi profeţiile! 21 Puneţi la încercare toate lucrurile, păstraţi ceea ce este bun 22 şi depărtaţi-vă de orice pare să fie rău! 23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe deplin, iar duhul, sufletul şi trupul vostru să fie păstrate fără pată până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos. 24 Credincios este Cel care vă cheamă, şi care şi lucrează! 25 Fraţilor, rugaţi-vă şi pentru noi! 26 Salutaţi-i pe toţi fraţii cu o sărutare sfântă. 27 Vă rog stăruitor, pentru Domnul, ca această scrisoare să fie citită tuturor fraţilor. 28 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. 1 Timothy 21 Astfel, vă îndemn, mai înainte de toate, să înălţaţi cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, 2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei care conduc, ca să trăim în pace şi în linişte, cu toată evlavia şi cuviinţa. 3 Acesta este un lucru bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4 care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoaşterea adevărului. 5 Fiindcă există un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Iisus Hristos, 6 care s-a dat pe sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi – şi ca mărturie adusă la timpul potrivit. 7 Pentru acest lucru am fost eu făcut propovăduitor şi apostol – spun adevărul, nu mint – învăţător al neamurilor în credinţă şi adevăr. 8 Prin urmare, vreau ca bărbaţii să se roage pretutindeni, înălţându-şi mâinile curate, fără mânie şi fără îndoieli. 9 De asemenea, şi femeile, să se roage îmbrăcându-se decent, cu modestie şi cuminţenie, fără pieptănături pretenţioase, aur, mărgăritare sau veşminte costisitoare, 10 ci cu fapte bune, aşa cum li se cuvine unor femei care spun că sunt evlavioase. 11 Femeia să primească învăţătura în linişte, în deplină supunere. 12 Femeia să nu-l înveţe pe bărbat şi nici să-l stăpânească; dimpotrivă, să fie liniştită. 13 Fiindcă mai întâi a fost plăsmuit Adam, apoi Eva. 14 Şi nu Adam a fost înşelat, ci femeia a fost înşelată şi a păcătuit; 15 însă va fi mântuită prin naşterea de copii, dacă rămâne în credinţă, iubire şi sfinţenie, cu cuminţenie. Acts 61 Now in these days when the disciples were increasing in number, a complaint by the Hellenists arose against the Hebrews because their widows were being neglected in the daily distribution. 2 And the twelve summoned the full number of the disciples and said, “It is not right that we should give up preaching the word of God to serve tables. 3 Therefore, brothers, pick out from among you seven men of good repute, full of the Spirit and of wisdom, whom we will appoint to this duty. 4 But we will devote ourselves to prayer and to the ministry of the word.” 5 And what they said pleased the whole gathering, and they chose Stephen, a man full of faith and of the Holy Spirit, and Philip, and Prochorus, and Nicanor, and Timon, and Parmenas, and Nicolaus, a proselyte of Antioch. 6 These they set before the apostles, and they prayed and laid their hands on them. 7 And the word of God continued to increase, and the number of the disciples multiplied greatly in Jerusalem, and a great many of the priests became obedient to the faith. 8 And Stephen, full of grace and power, was doing great wonders and signs among the people. 9 Then some of those who belonged to the synagogue of the Freedmen (as it was called), and of the Cyrenians, and of the Alexandrians, and of those from Cilicia and Asia, rose up and disputed with Stephen. 10 But they could not withstand the wisdom and the Spirit with which he was speaking. 11 Then they secretly instigated men who said, “We have heard him speak blasphemous words against Moses and God.” 12 And they stirred up the people and the elders and the scribes, and they came upon him and seized him and brought him before the council, 13 and they set up false witnesses who said, “This man never ceases to speak words against this holy place and the law, 14 for we have heard him say that this Jesus of Nazareth will destroy this place and will change the customs that Moses delivered to us.” 15 And gazing at him, all who sat in the council saw that his face was like the face of an angel. Luke 111 Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.” 2 El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi: Tată, sfinţească-se Numele tău, să vină Împărăţia ta, 3 pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi 4 şi ne iartă nouă greşelile noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator şi nu ne duce pe noi în ispită.” 5 Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau. 7 Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau. 8 Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie. 9 Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 10 Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide. 11 Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe? 12 Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion? 13 Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer îl va da pe Duhul Sfânt celor care îl cer.” 14 Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.” 16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la El un semn din cer. 17 Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade. 18 Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni. 19 Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte. 24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit. 25 Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.” 27 Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime i-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt.” 28 Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.” 29 Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Generaţia aceasta este o generaţie rea. Ea cere un semn, dar nu i se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona. 30 Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului semn pentru această generaţie. 31 Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva ai mare decât Solomon este aici. 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestei generaţii şi o vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici. 33 Nimeni, după ce aprinde o făclia, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34 Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat. 35 Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric. 36 Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.” 37 Pe când vorbea, un fariseu l-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă. 38 Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce. 39 Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate. 40 Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru? 41 Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate. 42 Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte. 43 Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe! 44 Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.” 45 Unul dintre învăţătorii Legii i-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.” 46 Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi. 47 Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis. 48 Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte. 49 Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei, 50 pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut. 52 Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.” 53 După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-l stârnească să vorbească despre multe, 54 întinzându-i curse ca să să-l prindă cu vreunul dintre cuvintele sale. Luke 61 Şi, într-o sâmbătă, s-a întâmplat ca Iisus să treacă prin nişte lanuri de grâu. Iar ucenicii lui au început să culeagă spice de grâu şi, frecându-le în mâini, să le mănânce. 2 Unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ce nu este îngăduit sâmbăta?” 3 Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei care îl însoţeau? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile punerii înainte, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii, a mâncat şi le-a dat şi celor care erau cu el?” 5 Şi le zicea: „Fiul Omului este Domn al sâmbetei.” 6 În altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi acolo era un om cu mâna dreaptă uscată. 7 Iar cărturarii şi fariseii îl pândeau să vadă dacă vindecă sâmbăta ca să aibă pentru ce-l învinui. 8 Însă El le cunoştea gândurile şi i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc.” Şi s-a ridicat şi a stat. 9 Iisus le-a spus: „Vă întreb dacă sâmbăta este îngăduit să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” 10 Şi privindu-i de jur împrejur pe toţi, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!” Omul a făcut aşa şi mâna i s-a vindecat. 11 Şi ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-i facă lui Iisus. 12 În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, şi-a chemat ucenicii şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: 14 Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele său, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15 Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Simon numit Zelotul, 16 Iuda al lui Iacov şi Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător. 17 Şi a coborât împreună cu ei. S-a oprit pe un câmp şi erau acolo o mulţime de ucenici şi mult popor din toată Iudeea, Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului, 18 care veniseră să-l asculte şi să fie vindecaţi de boli. Erau vindecaţi şi unii care erau tulburaţi de duhuri necurate. 19 Toată mulţimea încerca să-l atingă fiindcă puterea care ieşea din El îi vindeca pe toţi. 20 Iar El şi-a ridicat ochii spre ucenicii săi şi a spus: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. 21 Fericiţi voi, cei care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura. Fericiţi voi, cei care plângeţi acum, căci veţi râde. 22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor izgoni şi vă vor batjocori şi vor şterge numele vostru socotindu-l rău din pricina Fiului Omului. 23 Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie în ziua aceea. Pentru că iată, plata voastră va fi mare în cer; fiindcă la fel făceau părinţii lor cu profeţii. 24 Dar vai vouă, celor bogaţi, pentru că v-aţi primit mângâierea. 25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi flămânzi. Vai vouă, care râdeţi acum, pentru că veţi jeli şi veţi plânge. 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii falşi. 27 Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează. 29 Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 30 Dă-le tuturor celor care îţi cer şi nu cere înapoi de la cel care îţi ia lucrurile. 31 Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32 Şi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. 33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii fac aşa. 34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să ia înapoi întocmai. 35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva înapoi, iar plata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv. 37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi vi se va ierta, 38 daţi şi vi se va da: măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, aşa vi se va pune în braţe, căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi.” 39 Şi le-a spus o pildă: „Poate un orb să călăuzească alt orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai mare decât învăţătorul, dar orice ucenic desăvârşit va fi asemenea învăţătorului său. 41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 42 Cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, când tu nu vezi bârna din ochiul tău! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea limpede paiul din ochiul fratelui tău ca să-l scoţi. 43 Nu există pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun. 44 Fiecare pom după rodul său se cunoaşte, fiindcă nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate din visteria bună a inimii sale ceea ce este bun, căci gura grăieşte din prea plinul inimii, pe când cel rău scoate din vistieria lui rea ceea ce este rău. 46 De ce mă chemaţi: Doamne, Doamne!, dar nu faceţi ce vă spun? 47 Vă voi arăta cu cine seamănă cel care vine la mine, ascultă cuvintele mele şi le împlineşte: 48 se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită. 49 Astfel, cel care ascultă dar nu împlineşte este asemenea omului care şi-a construit casa pe pământ, fără temelie. A izbit puhoiul şi îndată casa aceea s-a prăbuşit, iar căderea ei a fost mare.” Mark 111 Now when they drew near to Jerusalem, to Bethphage and Bethany, at the Mount of Olives, Jesus sent two of his disciples 2 and said to them, “Go into the village in front of you, and immediately as you enter it you will find a colt tied, on which no one has ever sat. Untie it and bring it. 3 If anyone says to you, ‘Why are you doing this?’ say, ‘The Lord has need of it and will send it back here immediately.’” 4 And they went away and found a colt tied at a door outside in the street, and they untied it. 5 And some of those standing there said to them, “What are you doing, untying the colt?” 6 And they told them what Jesus had said, and they let them go. 7 And they brought the colt to Jesus and threw their cloaks on it, and he sat on it. 8 And many spread their cloaks on the road, and others spread leafy branches that they had cut from the fields. 9 And those who went before and those who followed were shouting, “Hosanna! Blessed is he who comes in the name of the Lord! 10 Blessed is the coming kingdom of our father David! Hosanna in the highest!” 11 And he entered Jerusalem and went into the temple. And when he had looked around at everything, as it was already late, he went out to Bethany with the twelve. 12 On the following day, when they came from Bethany, he was hungry. 13 And seeing in the distance a fig tree in leaf, he went to see if he could find anything on it. When he came to it, he found nothing but leaves, for it was not the season for figs. 14 And he said to it, “May no one ever eat fruit from you again.” And his disciples heard it. 15 And they came to Jerusalem. And he entered the temple and began to drive out those who sold and those who bought in the temple, and he overturned the tables of the money-changers and the seats of those who sold pigeons. 16 And he would not allow anyone to carry anything through the temple. 17 And he was teaching them and saying to them, “Is it not written, ‘My house shall be called a house of prayer for all the nations’? But you have made it a den of robbers.” 18 And the chief priests and the scribes heard it and were seeking a way to destroy him, for they feared him, because all the crowd was astonished at his teaching. 19 And when evening came they went out of the city. 20 As they passed by in the morning, they saw the fig tree withered away to its roots. 21 And Peter remembered and said to him, “Rabbi, look! The fig tree that you cursed has withered.” 22 And Jesus answered them, “Have faith in God. 23 Truly, I say to you, whoever says to this mountain, ‘Be taken up and thrown into the sea,’ and does not doubt in his heart, but believes that what he says will come to pass, it will be done for him. 24 Therefore I tell you, whatever you ask in prayer, believe that you have received it, and it will be yours. 25 And whenever you stand praying, forgive, if you have anything against anyone, so that your Father also who is in heaven may forgive you your trespasses.” 27 And they came again to Jerusalem. And as he was walking in the temple, the chief priests and the scribes and the elders came to him, 28 and they said to him, “By what authority are you doing these things, or who gave you this authority to do them?” 29 Jesus said to them, “I will ask you one question; answer me, and I will tell you by what authority I do these things. 30 Was the baptism of John from heaven or from man? Answer me.” 31 And they discussed it with one another, saying, “If we say, ‘From heaven,’ he will say, ‘Why then did you not believe him?’ 32 But shall we say, ‘From man’?”—they were afraid of the people, for they all held that John really was a prophet. 33 So they answered Jesus, “We do not know.” And Jesus said to them, “Neither will I tell you by what authority I do these things.” Mark 131 And as he came out of the temple, one of his disciples said to him, “Look, Teacher, what wonderful stones and what wonderful buildings!” 2 And Jesus said to him, “Do you see these great buildings? There will not be left here one stone upon another that will not be thrown down.” 3 And as he sat on the Mount of Olives opposite the temple, Peter and James and John and Andrew asked him privately, 4 “Tell us, when will these things be, and what will be the sign when all these things are about to be accomplished?” 5 And Jesus began to say to them, “See that no one leads you astray. 6 Many will come in my name, saying, ‘I am he!’ and they will lead many astray. 7 And when you hear of wars and rumors of wars, do not be alarmed. This must take place, but the end is not yet. 8 For nation will rise against nation, and kingdom against kingdom. There will be earthquakes in various places; there will be famines. These are but the beginning of the birth pains. 9 “But be on your guard. For they will deliver you over to councils, and you will be beaten in synagogues, and you will stand before governors and kings for my sake, to bear witness before them. 10 And the gospel must first be proclaimed to all nations. 11 And when they bring you to trial and deliver you over, do not be anxious beforehand what you are to say, but say whatever is given you in that hour, for it is not you who speak, but the Holy Spirit. 12 And brother will deliver brother over to death, and the father his child, and children will rise against parents and have them put to death. 13 And you will be hated by all for my name's sake. But the one who endures to the end will be saved. 14 “But when you see the abomination of desolation standing where he ought not to be (let the reader understand), then let those who are in Judea flee to the mountains. 15 Let the one who is on the housetop not go down, nor enter his house, to take anything out, 16 and let the one who is in the field not turn back to take his cloak. 17 And alas for women who are pregnant and for those who are nursing infants in those days! 18 Pray that it may not happen in winter. 19 For in those days there will be such tribulation as has not been from the beginning of the creation that God created until now, and never will be. 20 And if the Lord had not cut short the days, no human being would be saved. But for the sake of the elect, whom he chose, he shortened the days. 21 And then if anyone says to you, ‘Look, here is the Christ!’ or ‘Look, there he is!’ do not believe it. 22 For false christs and false prophets will arise and perform signs and wonders, to lead astray, if possible, the elect. 23 But be on guard; I have told you all things beforehand. 24 “But in those days, after that tribulation, the sun will be darkened, and the moon will not give its light, 25 and the stars will be falling from heaven, and the powers in the heavens will be shaken. 26 And then they will see the Son of Man coming in clouds with great power and glory. 27 And then he will send out the angels and gather his elect from the four winds, from the ends of the earth to the ends of heaven. 28 “From the fig tree learn its lesson: as soon as its branch becomes tender and puts out its leaves, you know that summer is near. 29 So also, when you see these things taking place, you know that he is near, at the very gates. 30 Truly, I say to you, this generation will not pass away until all these things take place. 31 Heaven and earth will pass away, but my words will not pass away. 32 “But concerning that day or that hour, no one knows, not even the angels in heaven, nor the Son, but only the Father. 33 Be on guard, keep awake. For you do not know when the time will come. 34 It is like a man going on a journey, when he leaves home and puts his servants in charge, each with his work, and commands the doorkeeper to stay awake. 35 Therefore stay awake—for you do not know when the master of the house will come, in the evening, or at midnight, or when the rooster crows, or in the morning— 36 lest he come suddenly and find you asleep. 37 And what I say to you I say to all: Stay awake.” Mark 141 It was now two days before the Passover and the Feast of Unleavened Bread. And the chief priests and the scribes were seeking how to arrest him by stealth and kill him, 2 for they said, “Not during the feast, lest there be an uproar from the people.” 3 And while he was at Bethany in the house of Simon the leper, as he was reclining at table, a woman came with an alabaster flask of ointment of pure nard, very costly, and she broke the flask and poured it over his head. 4 There were some who said to themselves indignantly, “Why was the ointment wasted like that? 5 For this ointment could have been sold for more than three hundred denarii and given to the poor.” And they scolded her. 6 But Jesus said, “Leave her alone. Why do you trouble her? She has done a beautiful thing to me. 7 For you always have the poor with you, and whenever you want, you can do good for them. But you will not always have me. 8 She has done what she could; she has anointed my body beforehand for burial. 9 And truly, I say to you, wherever the gospel is proclaimed in the whole world, what she has done will be told in memory of her.” 10 Then Judas Iscariot, who was one of the twelve, went to the chief priests in order to betray him to them. 11 And when they heard it, they were glad and promised to give him money. And he sought an opportunity to betray him. 12 And on the first day of Unleavened Bread, when they sacrificed the Passover lamb, his disciples said to him, “Where will you have us go and prepare for you to eat the Passover?” 13 And he sent two of his disciples and said to them, “Go into the city, and a man carrying a jar of water will meet you. Follow him, 14 and wherever he enters, say to the master of the house, ‘The Teacher says, Where is my guest room, where I may eat the Passover with my disciples?’ 15 And he will show you a large upper room furnished and ready; there prepare for us.” 16 And the disciples set out and went to the city and found it just as he had told them, and they prepared the Passover. 17 And when it was evening, he came with the twelve. 18 And as they were reclining at table and eating, Jesus said, “Truly, I say to you, one of you will betray me, one who is eating with me.” 19 They began to be sorrowful and to say to him one after another, “Is it I?” 20 He said to them, “It is one of the twelve, one who is dipping bread into the dish with me. 21 For the Son of Man goes as it is written of him, but woe to that man by whom the Son of Man is betrayed! It would have been better for that man if he had not been born.” 22 And as they were eating, he took bread, and after blessing it broke it and gave it to them, and said, “Take; this is my body.” 23 And he took a cup, and when he had given thanks he gave it to them, and they all drank of it. 24 And he said to them, “This is my blood of the covenant, which is poured out for many. 25 Truly, I say to you, I will not drink again of the fruit of the vine until that day when I drink it new in the kingdom of God.” 26 And when they had sung a hymn, they went out to the Mount of Olives. 27 And Jesus said to them, “You will all fall away, for it is written, ‘I will strike the shepherd, and the sheep will be scattered.’ 28 But after I am raised up, I will go before you to Galilee.” 29 Peter said to him, “Even though they all fall away, I will not.” 30 And Jesus said to him, “Truly, I tell you, this very night, before the rooster crows twice, you will deny me three times.” 31 But he said emphatically, “If I must die with you, I will not deny you.” And they all said the same. 32 And they went to a place called Gethsemane. And he said to his disciples, “Sit here while I pray.” 33 And he took with him Peter and James and John, and began to be greatly distressed and troubled. 34 And he said to them, “My soul is very sorrowful, even to death. Remain here and watch.” 35 And going a little farther, he fell on the ground and prayed that, if it were possible, the hour might pass from him. 36 And he said, “Abba, Father, all things are possible for you. Remove this cup from me. Yet not what I will, but what you will.” 37 And he came and found them sleeping, and he said to Peter, “Simon, are you asleep? Could you not watch one hour? 38 Watch and pray that you may not enter into temptation. The spirit indeed is willing, but the flesh is weak.” 39 And again he went away and prayed, saying the same words. 40 And again he came and found them sleeping, for their eyes were very heavy, and they did not know what to answer him. 41 And he came the third time and said to them, “Are you still sleeping and taking your rest? It is enough; the hour has come. The Son of Man is betrayed into the hands of sinners. 42 Rise, let us be going; see, my betrayer is at hand.” 43 And immediately, while he was still speaking, Judas came, one of the twelve, and with him a crowd with swords and clubs, from the chief priests and the scribes and the elders. 44 Now the betrayer had given them a sign, saying, “The one I will kiss is the man. Seize him and lead him away under guard.” 45 And when he came, he went up to him at once and said, “Rabbi!” And he kissed him. 46 And they laid hands on him and seized him. 47 But one of those who stood by drew his sword and struck the servant of the high priest and cut off his ear. 48 And Jesus said to them, “Have you come out as against a robber, with swords and clubs to capture me? 49 Day after day I was with you in the temple teaching, and you did not seize me. But let the Scriptures be fulfilled.” 50 And they all left him and fled. 51 And a young man followed him, with nothing but a linen cloth about his body. And they seized him, 52 but he left the linen cloth and ran away naked. 53 And they led Jesus to the high priest. And all the chief priests and the elders and the scribes came together. 54 And Peter had followed him at a distance, right into the courtyard of the high priest. And he was sitting with the guards and warming himself at the fire. 55 Now the chief priests and the whole Council were seeking testimony against Jesus to put him to death, but they found none. 56 For many bore false witness against him, but their testimony did not agree. 57 And some stood up and bore false witness against him, saying, 58 “We heard him say, ‘I will destroy this temple that is made with hands, and in three days I will build another, not made with hands.’” 59 Yet even about this their testimony did not agree. 60 And the high priest stood up in the midst and asked Jesus, “Have you no answer to make? What is it that these men testify against you?” 61 But he remained silent and made no answer. Again the high priest asked him, “Are you the Christ, the Son of the Blessed?” 62 And Jesus said, “I am, and you will see the Son of Man seated at the right hand of Power, and coming with the clouds of heaven.” 63 And the high priest tore his garments and said, “What further witnesses do we need? 64 You have heard his blasphemy. What is your decision?” And they all condemned him as deserving death. 65 And some began to spit on him and to cover his face and to strike him, saying to him, “Prophesy!” And the guards received him with blows. 66 And as Peter was below in the courtyard, one of the servant girls of the high priest came, 67 and seeing Peter warming himself, she looked at him and said, “You also were with the Nazarene, Jesus.” 68 But he denied it, saying, “I neither know nor understand what you mean.” And he went out into the gateway and the rooster crowed. 69 And the servant girl saw him and began again to say to the bystanders, “This man is one of them.” 70 But again he denied it. And after a little while the bystanders again said to Peter, “Certainly you are one of them, for you are a Galilean.” 71 But he began to invoke a curse on himself and to swear, “I do not know this man of whom you speak.” 72 And immediately the rooster crowed a second time. And Peter remembered how Jesus had said to him, “Before the rooster crows twice, you will deny me three times.” And he broke down and wept. Matthew 61 Luaţi seama să nu faceţi ce este drept doar ca să fiţi văzuţi de oameni, altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2 Tu deci, când faci fapte de milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata. 3 Ci tu, când faci fapte de milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns. Iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. 5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata. 6 Ci, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. 7 Când vă rugaţi, să nu spuneţi multe vorbe ca păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulţime de vorbe vor fi ascultaţi. 8 Să nu vă asemănaţi cu ei, fiindcă Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte să-i cereţi voi. 9 Iată deci cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele tău, 10 vie împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în cer şi pe pământ. 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri 13 şi nu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de Cel Rău, pentru că a ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! 14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru care este în ceruri vă va ierta. 15 Dar dacă nu le iertaţi oamenilor greşelile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile. 16 Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă ca făţarnicii, care îşi întunecă feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata! 17 Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să arăţi că posteşti, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. 19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, 20 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură, 21 pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină, 23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul îţi va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, pentru că, sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi-l va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. 25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, gândindu-vă la ce veţi mânca sau la ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare viaţa nu înseamnă mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare. Şi totuşi Tatăl vostru din ceruri le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Şi apoi, care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi pentru haine? Uitaţi-vă cu atenţie la crinii de pe câmp: nici nu torc şi nici nu ţes. 29 Şi totuşi vă spun că nici măcar Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca vreunul dintre aceştia. 30 Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult şi pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi deci zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? 32 Toate aceste lucruri le caută şi neamurile. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine, fiindcă ziua de mâine se va îngrijora pentru ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei! Psalm 51 La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. 2 Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat. 3 Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. 4 " Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: ""Tu eşti Dumnezeul meu!"" 5 " În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. 6 Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! 7 Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. 8 Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. 9 Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! 10 Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. 11 Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. 12 Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. Psalm 541 (Un psalm al lui Asaf; mai-marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.) Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine. 2 în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie. 3 Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu. 4 Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit. 5 Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam; 6 Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând: 7 Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? Psalm 61 Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă. 2 Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul. 3 (Un psalm al lui David; pentru pricepere.) Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. 4 Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. 5 Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. 6 Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea. 7 " Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. Zis-am: ""Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului""; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. 8 " Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. 9 Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. 10 Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Romans 81 Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus, 2 fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El l-a trimis pe propriul său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat, 4 aşa încât dreptatea legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh. 5 Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului. 6 Fiindcă alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace. 7 Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate, 8 iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupului nu pot să-i placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui. 10 Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului, dar Duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Iar dacă Duhul celui care l-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul său care locuieşte în voi. 12 Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului, 13 pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi. 14 Fiindcă toţi cei conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!” 16 Duhul însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El. 18 Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi. 19 Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii; 23 şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja? 25 Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26 De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit. 27 Iar cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. 28 Ştim deci că celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul său, totul le este rânduit spre bine. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi. 30 Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit. 31 Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? 32 El, care nu l-a cruţat nici măcar pe Fiul său, ci l-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El? 33 Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte. 34 Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia? 36 După cum stă scris: Pentru tine suntem daţi morţii în toate zilele, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiat. 37 Însă în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. 38 Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, îngerii sau stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, 39 înălţimea ori adâncul şi nici vreo altă făptură nu ne vor putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru. |
Width
3990
Height
6600
Imagini conexe
