Semănătorul
| Cuvinte cheie secundare | Iisuse. nou semănător Soluri testament |
|---|---|
| Scriptures | Luca 8:1-18 Marcu 4:1-25 Matthew 13:1-23 |
Luke 81 După acestea Iisus umbla prin cetăţi şi sate ca să propovăduiască şi să ducă vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi erau cu El cei doisprezece2 şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri necurate şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,3 Ioana, soţia lui Huza, administratorul lui Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau din averea lor.4 După ce s-a adunat mulţime mare şi au venit la El mulţi din cetăţi, Iisus le-a spus printr-o parabolă:5 A ieşit semănătorul să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna, una a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o.6 Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.7 Alta a căzut în mijlocul spinilor şi, pentru că au crescut odată cu ea, spinii au înăbuşit-o.8 Alta a căzut pe pământ bun şi, după ce a crescut, a dat rod însutit. Spunând acestea striga: „Cine are urechi de auzit să audă!”9 Dar ucenicii l-au întrebat: „Ce este această parabolă?”10 Şi le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi le sunt date în parabole, pentru ca văzând, să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.11 Iată ce înseamnă parabola: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.12 Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.14 Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt.15 Cea care este pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă frumoasă şi bună, îl păstrează şi aduc rod în răbdare.16 Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic pentru ca toţi cei care intră să vadă lumina.17 Pentru că nu există lucru ascuns care să nu fie descoperit şi nici lucru tăinuit care să nu se afle şi să nu se arate.18 Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi. Căci celui care are i se va da, iar celui care n-are şi ce i se pare că are i se va lua.” Mark 41 Şi iarăşi a început să-i înveţe lângă mare şi s-au adunat la El o mulţime de oameni, încât a trebuit să urce în corabie, ca să stea pe mare, iar mulţimea toată era aşezată pe pământ, lângă mare.2 Şi îi învăţa multe prin parabole şi, pe când îi învăţa, le zicea:3 „Ascultaţi! Iată, a ieşit semănătorul să semene.4 Şi, pe când semăna, o sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.5 Alta a căzut pe piatră, unde nu a avut pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc,6 iar când a ieşit soarele, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.7 Alta a căzut între spini, iar spinii s-au ridicat şi au înăbuşit-o şi nu a mai dat rod.8 Iar altele au căzut în pământ bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat rod şi una a adus treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.”9 Şi zicea: „Cine are urechi de auzit să audă.”10 Când au rămas singuri cu El, cei din jurul lui împreună cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabole.11 Şi le zicea: „Vouă vi s-a dat taina Împărăţiei lui Dumnezeu, iar pentru cei din afară toate sunt arătate în parabole,12 ca privind, să privească şi să nu vadă, şi auzind, să audă şi să nu le intre în urechi, ca nu cumva să se întoarcă şi li se ierte păcatele.”13 Şi le-a zis: „Nu înţelegeţi această parabolă? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele?14 Semănătorul seamănă cuvântul.15 Iar seminţele de lângă drum sunt cei în care se seamănă cuvântul, dar numai ce îl aud şi îndată vine Satana şi fură cuvântul semănat în ei.16 Iar cele semănate pe loc pietros sunt cei care, atunci când aud cuvântul, îl primesc numaidecât cu bucurie,17 dar pentru că nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici, când se întâmplă vreun necaz sau vine vreo prigoană pentru cuvânt, îndată se poticnesc şi cad.18 Altele sunt cele semănate între spini: aceştia sunt cei care aud cuvântul,19 dar grijile veacului şi ademenirea bogăţiei şi celelalte pofte care intră în ei înăbuşă cuvântul şi devine neroditor.20 Iar cele care sunt semănate pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul, îl primesc şi rodesc apoi unul treizeci, unul şaizeci şi unul o sută.”21 Şi le zicea: „Oare făclia este adusă ca să fie aşezată sub pat? Nu ca să fie pusă în sfeşnic?22 Căci nu este nimic ascuns, fără să fie arătat, şi nimic tăinuit care nu va ieşi la vedere.23 Dacă cineva are urechi, să audă ceea ce e de auzit.”24 Şi le zicea: „Aveţi grijă la ceea ce auziţi! Cu măsura cu care veţi măsura, vi se va măsura şi vouă; şi vi se va şi adăuga.25 Pentru că celui ce are i se va da, iar celui ce nu are şi ceea ce are i se va lua.” Matthew 131 În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare.2 O mare mulţime s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm.3 Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc.6 Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o.8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci.9 Cine are urechi să audă.”10 Ucenicii s-au apropiat de El şi i-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?”11 Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat.12 Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are.13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg.14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege, veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.15 Căci inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.16 Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud!17 Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit.18 Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului.19 Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie,21 dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el.22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor.23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” | |
